Oare... te iubesc?

11. "Zilele astea esti doar a mea"

  „Dragostea este dorinţa de a contribui la fericirea celuilalt." - Max Jacob 

-Uhm, buna Sky, a spus el privindu-ma fix.

-Ce faci aici? am intrebat uimita. Inca nu-mi venea sa cred ca Jace era la mine in casa.

-Am sunat, ti-am lasat mesaje, dar nu ai raspuns. Asa ca ce altceva puteam face? Pot sa intru? a intrebat, abia schitand un mic zambet.

Camera mea era, de data asta, aranjata. Am aruncat o privire fugara inainte sa-l poftesc inauntru.

-Incerci sa ma eviti? a intrebat dupa ce a luat un loc pe pat.

-De ce ai crede asta? am spus, ocolind un raspuns direct.

-Pentru ca pur si simplu ai disparut. Dupa faza cu Talia toata lumea ta s-a prabusit. Si am vrut sa fiu langa tine. Sa incerc sa inteleg situatia. Sa te ajut cum pot. Pentru ca sunt iubitul tau. Si asta ar trebui sa fac si asta vreau sa fac. De ce nu-mi permiti? 

-Jace... Imi e greu. Nu ai idee cum ma simt. 

M-a luat de mana si m-a facut sa ma asez in pat langa el. Si-a pus mana pe obrazul meu si m-a mangaiat incet. Am ridicat privirea pana cand i-am intalnit ochii lui albastri. Ma privea cu atentie, parca ii era frica sa mai zica ceva. Sau poate voia doar sa ma priveasca, fara sa spuna nimic. M-a tras aproape de el si m-a strans in brate. Ma simteam bine, imi placea sa-i simt caldura corpului, si inima batand pe pielea mea. Dupa cateva momente mi-a dat drumul.

-Poate acum as putea sa-ti povestesc... a spus el cu un tremur in voce.

-Ce sa-mi povestesti? am intrebat, punandu-mi mana peste a lui. 

-Ceva ce nimeni nu stie. Doar familia... Ceea ce voi nu stiti este ca eu am un frate. Sau aveam.

Am facut ochii mari, iar el mi-a citit uimirea de pe fata.

-Mai stii cand am fost la Promenada si am povestit despre trecutul nostru? 

-Da. 

-Ei bine, am mentionat un tip pe nume Kevin ca fiind cel mai bun prieten al meu. Mda, el era de fapt fratele meu. Cand eram mici, ne intelegeam de minune. Imi era cu adevarat cel mai bun prieten. Dar cand ai mei au ajuns in fata Instantei pentru a solicita divortul, am descoperit ca fratele meu a stiut de la bun inceput ca tata o insela pe mama si nu a facut nimic in privinta asta. Nu i-a pasat catusi de putin despre relatia lor, despre familia noastra. Cand eu si mama am hotarat sa ne mutam in Romania la unchiul meu, Kevin ne-a urat drum bun. Se pare ca nu-l mai interesa de mama sau de mine, doar tata conta pentru el. 

-Poftim..? Adica v-a lasat sa plecati pur si simplu? 

-Da. Nici nu stiam cine era acea persoana. Semana cu Kevin, dar nu era el. Nu mai era acelasi baiat pe care il respectam, il iubeam, il cunosteam. Nu mai era nimic din fratele meu mai mare in el. Indiferent, rece, distant; asa ajunsese. 

-Nu am stiut niciodata ca ai trecut prin asa ceva... am incercat eu sa spun. Era evident ca nu stiam daca el nu spusese nimanui. Dupa mi-am dat seama ca poate a sunat prosteste ce am zis, dar el parca nici nu a auzit ceea ce tocmai scosesem pe gura.

-Si atunci l-am urat. Din tot sufletul. Doar gandul ca a fost atat de fals si nepasator m-a facut sa cred ca toata copilaria noastra impreuna a fost o minciuna.