Lost Legend

23. Un prieten ascuns.

Pov. Hara
( va rog sa ascultați melodia de mai sus ,cand începeți sa citiți,multumesc).

Cand ma auzit vestea care ii bucura asa de tare pe părinții mei, am zis ca mai bine plec. De mine nu o sa le mai pese, o sa isi ocupe tot timpul cu bebele,si pe mine ma vor uita.
Sunt in locul unde am vazut ultima oară acea pereche de ochi strălucitori de culoare rosie. Dar marea intrebare este: cine sau ce ar putea fii?
Hotărăsc sa intru mai adânc in pădure , desi începe sa se întunece ,nu îmi este frica, luna ma linisteste , pădurea si ea are acelas efect ca si luna . Desi am cinci ani , sunt destul de desteapta si neînfricata, mostenite de la mama si tata.
La un moment dat aud ceva miscandu-se in tufisul din fata mea. A doua oară nu îmi mai scapi. Am sa aflu ce sau cine esti. Inaintez spre tufis si dau de un bărbat bine facut , care se uita cu mirare si dragoste la mine. Ok.... Asta este ciudat. de ce se uita in felul ala la mine?
- Buna. Il salut eu zâmbind .
- Hei micuto. Ma saluta si el .
- Ce faci pe aici singura ,in aceasta pădure , noaptea ? Ti-ar putea daca cineva rau. Ma intreaba si dupa ma cearta . Ca sa zic asa .
- In primul rand , nu e treaba ta ,si in al doilea rand îmi place sa ma plimb noaptea prin padure . Ii raspund eu cu fata mea de copilas cuminte .
- Ok... Esti c-am artagoasa pentru o micuță dulce asa ca tine. Imi zice el zambind.
Eu trec pe langa el , vrand sa merg mai departe . Dar nu apuc sa fac doi pasi ca ma opreste printr-o prindere de brat. De ce nu ma lasa odata in pace?
- Pot sa stiu si eu cum te cheama mica artagoasa ? Ma intreaba el zâmbind .
- Mda... Ma cheamă Hara. Ii rapsund cu juma' de gura, schitand un zâmbet fals.
- Eu sunt Issac. Imi raspunde dupa ce îmi sopteste un : Ne mai vedem micuto. Si disparu in negura noptii.

Pov. Henna

Am fost împreună cu Drake si cu armata regală pentru a o cauta pe scumpa noastra Hara. Dar este de negasit. Nu stiu ce am sa fac daca ea nu se va întoarce sau daca va păți ceva. Trebuie sa ma gandesc si la copilul ce il port in pantece, trebuie sa ma liniștesc , pentru ca totul va fi bine. Speranta moare ultima .

Pov. Drake.

Am tot cautat-o , si nici o urma de ingerasul meu mic ,chiar m-am si transformat in dragon sperând ca o voi gasi , dar din pacate nici un rezultat pozotiv. Unde esti floricica mea mica si delicata ? Te rog ,da-mi macar un semn ca esti bine....
Ma duc sa vad ce face scumpul meu inger. Intru in dormitor si o vad pe balcon , uitandu-se cu speranță spre pădure, parca rugandu-se la pădure , sa ne aducă fetita ,teafara si nevatamata.

Pov . Hara

O iau incet spre casa, desi nu as vrea . Nu pot ramane in pădure . Imediat ajung la iesirea din pădure , si ma uit in spre castel, si o vad pe mama, cum se uita undeva departe , alaturi de ea este si tata care o tine in brate linistind-o. Ei chiar au fost îngrijorați , tin la mine , ce proasta am fost ca am plecat. Le-am facut doar griji si la mama care este însărcinată i-am facut rau,stresand-o ca nu ma gaseste.
Intru in casa,fara sa ma observe ei, si o iau incet spre scări, urcând la ei in dormitor.
- Dragul meu, nu mai pot. Unde este? Este bine? Este doar vina mea. O aud pe mama vorbind in timp ce siroaie de lacrimi ii umple fata minunata si fina,din ochii cândva plini de duiosie si bucurie, acum plini de lacrimi .
Ma uit si la tata care plânge in liniste alaturi de ea, soptindu-i vorbe ce speră ca o vor linisti. Doamne, cum au ajuns părinți mei, doar din cauza mea. Mai bine nu plecăm. E timpul sa îmi fac aparitia.
- Mami , tati! Intru eu sarundu-le in spate . Mama si tata intorcandu-se plangand si luandu-ma intr-o imbratisare stransa.
- O doamne . Fetita noastra scumpa . Esti bine . Zice mama in timp ce ma pupa pe toata fata ,zâmbind usurata .
Tata facand la fel.
- Va iubesc , si promit ca nu mai plec. Imi cer scuze. Si ii strang intr-o imbratisare desi sunt micuță.
- Si noi te iubim floricica noastra mica. Răspunde tata zâmbind drăgăstos, pupandu-ne pe frunte pe mine si mama.