Predestinata sa te iubesc

Capitolul 1: Un nou început

Din perspectiva lui Jennifer:

Dragi pasageri. Avionul Blue Air 0B2911 cu destinatia Vancouver (Canada)- Birmingham( Anglia) se pregateste de aterizare. Asigurati-va ca aveti puse centurile de siguranta.
-Ufaa...spun eu incercand ca imi potolesc respiratia care emana frica. Desi era a nu stiu câta oară cand aterizam mereu aveam palpitatii. Ma linistea faptul ca in dreapta si in stanga mea ii aveam pe parinti mei care se tot holbau la mine si ma intrebau daca sunt bine.

-Draga mea, am ajuns, imi spuse mama pe un ton jos, linistitor.

-Mamăă, nu e ca si cum stewardesa a anuntat asta acum cateva secunde, ii spun eu lasandu-mi cartea pe care incepusem sa o citesc si intorcandu-mi apoi privirea spre a ei.

-Scuza-ma draga, abia m-am trezit si nu eram prea atenta.

Intr-adevar, mama dormise vreo 5 ore incontinuu. La inceput ma speriam cand dormea asa mult dar dupa atatea zboruri de ici-colo m-am obisnuit.
Probabil va intrebati de ce tot zic de atatea zboruri nu? Stiu doar ca, calatorim foarte mult datorita serviciului pe care il au parintii mei. Prea multe sincer nici eu nu stiu. Nu au fost niciodata prea deschisi cu mine, mereu cand am insistat m-au rugat politicos sa inchid subiectul ca nu-si are rostul. Stiu, aveam tot dreptul sa stiu ce si unde lucreaza dar sincer asta nu era problema mea. Aveam treburi mult mai importante decat gasirea unui posibil raspuns la stupida mea intrebare: "Cu ce va ocupati voi de fapt?"
In fine, iata-ne ajunsi in Birmingham.
Din cate stiam de la parinti mai fusesem aici odata cand aveam eu 6 ani si de atunci au mai trecut inca vreo 13 . Nu prea imi aduc aminte probabil si din prisma faptului ca noi nu avem un loc numit acasa.
*
*
*
Ne-am luat bagajele care constau in vreo 5 valize plus bagaje de mână si am iesit din aeroport asteptandu-ne taxiul pe care l-am comandat acum cateva minute.
Din peisaj puteam observa ca era un oras destul de modern. Cladiri inalte, restaurante de fițe, masini scumpe.
Aveam sa stam cateva zile la Hotelul Grand Plaza din centru pana cand cei de la agentia la care lucrau parintii mei ne vor pune la dispozitie o casa. Nu ma mira asta, mai mereu se intampla.

-Jenny! Imi spuse mama pe un ton ridicat. Ma intorc 90 de grade asaltandu-i privirea incruntata si imi dau seama ca nu ma strigase doar o data. Eram in tranşă si nu imi dadeam seama ce se intampla in jurul meu.

-Ai de gand sa te urci in taxi domnisoara?

-Aprob din cap fara sa mai scot vreun cuvant. Mama se intoarse spre taximetrist relatandu-i pe scurt destinatia. Am pornit dupa cateva minute ca mai apoi sa ajungem in fata unei cladiri zgarie-nori de minim 15 etaje. Era scris mare la parterul hotelului: Hotel Grand Plaza- Welcome
Am intrat, nu inainte sa plasam bagajele unui majordom imbracat in uniforma de camarad rosie.
Am intrat in imensa cladire si mi se parea un hotel destul de luxos. Mobila lăcuita cu un lac culoarea maro inchis, candelabre imense agatate de tavan si peste tot vedeai angajati ai hotelului imbracati la patru ace in stil armata, destul de lejer astfel incat sa nu ii deranjeze cand se deplasau. Erau o multime de fețe necunoscute in jurul meu, nu ca asta ar fi o noutate dar imi era destul de greu sa o iau de la inceput. Trebuia sa ma obisnuiesc cu orasul, cu oamenii chiar daca probabil nu aveam sa stam aici prea mult timp. Nu imi facusem niciodata prieteni...nu puteam din cauza transferurilor mele de la o scoala la alta.Avusem in trecut un iubit, a fost prima mea dragoste dar nici acum nu ma simt pregatita sa vorbesc despre ce s-a intamplat. A fost destul de complicat, despartirea a fost cam sumbra. Uitand de gandul aceasta am privit in jur si mi-am zarit parintii la receptie, probabil inchiriind o camera.
*
*
*
Am urcat vreo 30 de trepte ceea ce nu era mare efort pentru mine fiindca eu mereu faceam sport ca mai apoi sa ajungem in fata unei usi imense din lemn de brad masiv. Am invartit cheia luata de la receptie de doua ori in broasca usii si apoi am intrat. Era o camera destul mare la intrare, spatioasa ceea ce probabil aceasta era livingul. Avea o canapea mare in mijloc, doua coltare, si cateva tablouri pe pereti care ilustrau peisaje din natura in diferite anotimpuri

-Jenny!, striga mama catre mine dintr-o camera alaturata celei in care eram acum, vino sa iti vezi noua camera.

-Vin imediat, mama! Ii raspund eu dandu-mi ochii peste cap ca mai apoi sa imi iau geanta de jos si sa ma indrept spre camera de unde se auzise vocea mamei.

-Intr-adevar si aceasta este o camera luxoasa, le spun eu parintilor mei asaltandu-i cu privirea pe fiecare in parte.
Au iesit din camera dupa cateva minute in care au mai stat cu mine si s-a holbat la fiecare lucru minor din aceea camera. Oare asa vor face si cu camera lor? Cel mai probabil, da. Ma asez cu fundul pe capatul patului ca dupa sa ma trantesc cu spatele de patul moale. Mirosul de nou imi invaluie simturile si ma face sa cad prada somnului.
*
*
*
Este deja ora pranzului, oh, am dormit ceva, spun eu inca pe jumatate adormita. Ma ridic buimaca din pat si ma indrept spre baie sa imi fac un dus rece. Observasem ca eram descaltata si in pijamale, ceea ce probabil s-a ocupat mama de mine.
Imi iau din sifonierul de langa usa un prosop si samponul plus sapunul din geanta trantita langa pat.
Dupa 15 minute de relaxare ies din dusul racoritor invelita intr-un prosop si cu parul strans intr-un coc lejer. Mi-am uscat parul si m-am indreptat spre camera parintilor sa ii intreb de bagaje pentru ca acolo aveam toate hainele.
Si ei, ca si mine, aveau o camera destul de mare, poate putin mai mare decat a mea dat fiind faptul ca erau doua persoane. Spre surprinderea mea am gasit bagajele langa pat insa ei nu erau. Am strigat o data la tatal meu pana sa vad pe noptiera de langa pat un biletel:

"Jenny, draga mea, nu te-am mai trezit, am plecat in oras cu mama ta, avem treaba. Nu despacheta prea multe lucruri ca in curand ne vom muta la noua casa. Ai numarul de la receptie pe noptiera in caz ca ti-e foame sau poti cobori tu pana jos in cazul in care te trezesti inainte de ora pranzului. Daca ai urgente suna-ne
Tata"

Ma amuz usor dupa ce citesc biletelul. Mereu cand pleaca trebuie sa scrie romane, de parca ar pleca in alta tara.
Dupa ce arunc biletelul, ma napustesc asupra geamantanului rosu in care mi-am ingramadit eu tot sifonierul cand am plecat. Am cautat ceva mai lejer, dupa care mi-am dat seama ca aveam nevoie de o noua garderoba dar asta dupa ce incepeam sa cunosc si eu orasul.
Mi-am luat o pereche de jeans scurti bleu, un maiou alb cu imprimeuri florale si lenjeria intima tot de culoare alba. M-am imbracat strangandu-mi parul intr-un coc lejer si am hotarat sa cobor pentru a lua pranzul la resaturantul hotelului.
Incui usa si bag cheile in buzunarul din spate al blugilor in partea opusa celui in care mi-am pus telefonul. Asta ca sa nu imi zgarii din nou ecranul telefonului. Il aveam abia de doua saptamani.
Pe holul lung pe care il strabateam pentru a ajunge la scari puteam observa din nou tablouri care ilustrau de data aceasta portrete ale unor persoane in diferite ipostaze. Nud sau prea imbracate domnitele din tablouri exprimau eleganta si feminitate. Aceste erau pictate de diferiti mari pictori precum Leonardo da Vinci, Claude Monet si chiar Pablo Picasso. Mereu am fost atrasa de operele marilor genii ale omenirii. Parintii mei au avut gusturi in alegerea hotelului, ce pot sa zic, spun eu scotand un chicot care abia se auzise.
Din neatentie sau poate pentru ca eram prea concentrata la operele de arta m-am lovit de un corp solid si mare.

-Nu vezi pe unde mergi?

----------------------

In imagine este un hotel din Birmingham :)) Nu e Grand Plaza, nici nu stiu daca este un astfel de hotel in Birminham, dar mai putin conteaza asta :)) pup :*