Predestinata sa te iubesc

Capitolul 5- Facem cum spun eu!

Ma cuprinde de incheietura mainii drepte probabil uitand ca aceasta ma doare ingrozitor din seara aceea si ma intoarce brusc spre corpul lui. De data aceasta el este cel care umple acei cativa pasi ce ne despart nemailasandu-mi acum spatiu nici sa respir aproape. Ochii nostri se intalnesc atunci cand eu imi tintuiesc privirea spre a lui. Ii pot observa perfectele trasaturi ale fetei, baiatul acesta chiar nu are niciun defect concluzionez eu dupa cateva zeci de secunde in care el nu si-a luat ochii de la mine si nici eu de la el. Oare el la ce se gandeste de clipitul ochilor ii devenise inexistent. Avea o privire fixa, probabil avea multe filme perverse in cap. Pantalonii mei de sport erau mulati iar maioul la fel ceea ce imi scoteau in evidenta formele. Nu-mi place sa ma laud da daca as fi baiat probabil m-as da la mine. Ma amuz usor astfel incat il scot din transa pe acest mic Adonis din fata mea. Buzele ii sunt intredeschise inca de cand trupul meu plapand s-a lovit de corpul lui dur.

Ma uit putin apoi in jur ca nu cumva sa blocam trecerea pe unul dintre culoarele de acces ale hotelului.

-Nu e nimeni, stai linistita, imi spune el rupand linistea dintre noi. Glasul lui ma face sa tresar. Este atat de dulce uneori nelund in considerare duritatea de care da dovada fizicul lui.

Cine stie ce se ascunde in spatele mormanului acesta de ura, suprematie si superioritate de care da dovada.

-Mai stai! Vreau sa de duc undeva!

Cuvintele lui par dure parca amnintandu-ma dupa tonul folosit. Meditez putin la replica lui dupa ce inghit in sec si incerc pe cat posibil sa ii dau un raspuns care sa nu il deranjeze prea mult sau chiar deloc.

-Nu cred ca este o idee prea buna! Ii raspund eu total convinsa ca nu va mai insista si ma va lasa sa plec.

-De ce? Isi mareste apoi instant pupila ochilor mirat fiind de raspunsul meu. Ai planuri draga Jennifer? Se amuza el in timp ce ii pot observa ranjetul de pe fata.

-Jenny! Spune-mi Jenny! Aproape ca tip la el cand imi aud numele complet rostiti de el. Nu mi-a placut niciodata sa mi se spuna Jennifer, doar parintii mei imi mai zic asa uneori atunci cand fac vreo boacana sau cand nu ii ascult.

-Atunci Jenny, raspunde-mi!, probabil mirarea venita imediat dupa raspunsul meu este cauzata de faptul ca este al doilea refuz pe care il primeste din partea mea in decurc de cateva zile. Nu pare genul de baiat care sa fie refuzat.

-Trebuie sa ajung inapoi in apartament pentru ca am niste chestii importante de facut.

Defapt n-am nimic de facut, poate doar sa ma uit la vreun film sau ceva dar chiar nu vreau sa-i simt prezenta mai mult decat am facut-o pana acum. Nu il cunosc dar imi pot da seama ca nu este genul de baiat care sa-i ajunga o singura fata si eu nu vreau sa sufar dupa el. N-ar merita atata atentie din partea mea.

-Acele chestii mai pot astepta! Imi spune raspicat accentunad fiecare silaba in parte a ultimului cuvant astfel incat sa imi dau seama ca el vorbeste foarte serios si chiar are planuri cu mine ce nu pot astepta.

-Nu! Chiar nu pot! I-o tai eu incercand sa gasesc un motiv cat de cat plauzibil si sa pot pleca in sfarsit. Totuusi as vrea sa mai raman putin cu el, de cand am inceput sa vorbim nu s-a mutat din fata mea ba chiar a mai miscorat cu cativa milimetri distanta dintre noi atunci cand a aflat raspunsul meu.

Ii simt respiratia accelerata ceea ce imi pot da seama ca este nervos si ca daca mai zic ceva ar putea chiar sa ma ia la bataie.

-La dracu Jenny, nu te omor! Izbucneste el in cele din urma ca mai apoi sa ma ia in brate si sa ma stranga atat de tare incat nici nu mai puteam sa respir.
Imi bag calul in scobitura gatului sau fara sa mai zic nimic, pentru ca orice as scoate pe gura asta proasta probabil l-ar enerva si mai tare.