Arme din flori

Tigru

    "No offense but I've decided I'm gonna stopbeing sad and start being unbelievably powerful, creative, and full of love& light." 

Era puțin trecut de mijlocul anului în care ne-am cunoscut, dar cu toate astea, mă simțeam situată la începutul timpului. Încercarea mea de a relata întâmplările cu exactitate va eșua, astfel încât de-a lungul timpului, amintirile s-au alterat, iar mintea mea le-a modificat în așa fel încât să mi te pot aminti cum îmi doresc. Cu toate acestea, nu voi putea să rămân fidelă aceleași idei despre tine, tu, persoana care s-a schimbat radical în acest interval.

Începutul este clar, îmbrăcat în simplitate și totodată o complexitate specifică, însă ce-l urmează este ascuns în tainele subiectivității. Am încercat de nenumărate ori să îți realizez un portret moral, dar cred că mereu o să reprezinți o enigmă pentru mine. Am scris câteva schițe despre lucrurile negative care te reprezintă, dar nu cred că am putut să scriu una despre cele pozitive. Întrebându-mă acum de ce, realizez că mi-am dorit să rețin doar acele lucruri, închizându-mi inima și sufletul când venea vorba de tine. Mi-am dorit atât de tare să trec peste tot, încât mi-am format o imagine care să mă ajute să fac asta.

Înțelege-mi, te rog, duplicitatea, astfel încât înăuntrul meu mereu au avut loc neîncetat două conflicte, unul al rațiunii, al gândirii logice, bazat pe argumente clare, și unul al subiectivității, al sentimentelor, bazat atât de tare pe dorința de a-ți rămâne în amintire precum femeia care te-a făcut fericit. Nu am reușit asta și regret. Probabil va trebui să simt acest gust amar pentru totdeauna, în fiecare dimineață când trec pe lângă ceva ce-mi amintește de tine, în fiecare după amiază în care sunt atât de supărată pe tine, că ai făcut ceva greșit acum câțiva ani sau în fiecare seară când îmi amintesc cât de tare iubeam să vorbim până la căderea dimineații. Poate merit asta.

Nu scriu aceste rânduri cu scopul de a ți le trimite, ci le scriu pentru că-mi doresc să fac o analiză lucidă asupra lucrurilor ce s-au întâmplat între noi, asupra faptelor ce le-am săvârșit fie din egoism, fie din prea multă generozitate, fie din prostia specifică vârstei. Dacă din întâmplare vei găsi această scrisoare mototolită în cutia poștală, să știi că am făcut-o într-un moment de slăbiciune, în care m-am gândit că înțelegerea gândurilor mele mai reprezintă o prioritate pentru tine. Iartă-mi greșeala, dragul meu, te rog. Încearcă să-mi înțelegi dorințele, chiar dacă eu nu ți le-am înțeles, întorcându-le spatele.

Odată cu trecerea timpului, am reușit să mă obișnuiesc cu gândul că înainte de a adormi, nu mai analizezi nicidecum viitorul nostru împreună, nu te mai gândești la lucruri pe care să mi le spui adormit, când ți se închideau ochii sub efectul unei zile lungi de muncă. Am învățat în timp cum să nu mai fac nici eu asta, dar vezi tu, fiind asemenea lui Ștefan Gheorghidiu, nu am astâmpăr când vine vorba de dorința de cunoaștere. Așadar, nu am liniște dacă nu răstălmăcesc trecutul, inducându-mi stări din care ies cu greu, care mă apasă pe umerii-mi mici, stări pe care sunt convinsă în unele momente că le merit pe deplin. Dar este așa?

Ascunsă-n ciornele aruncate peste tot în jurul meu, îmi amintesc cu greu momentul în care ți-am auzit pentru ultima dată vocea, în care ți-am văzut pentru ultima dată chipul. Dar vezi tu, ascunsă-n ele, nu mă afectează faptul că nu-mi amintesc înfățișarea bărbatului ce mi-a fost alături timp de zece ani. Știi foarte bine că foile au avut mereu acest efect asupra mea, lucru pe care l-ai detestat un timp îndelungat la mine, reproșându-mi constant că mă afund în probleme de matematică mai mult decât în relația noastră.