Viaţa Hannei

Octombrie

           Luni 5 octombrie, mă îndrept spre liceu ştiind că urmează o ora de chimie oribilă cu profesorul Etihan, un profesor bătrân şi surd care nu are niciun chef de noi.

Întru în liceu, unde mă întâlnesc cu Lya; care mă întreabă cum mi-a fost weekend-ul dar o expediez repede fiind că am întârziat. După cum mă aşteptam, cursul abia a trecut şi vreau să se termine ziua asta care oricum a început oribil.

-Hannah, Hannah, uite-l, a venit! -zice Lya disperată

-Cine a venit? Calmează-te. -răspund eu

-James Simson! Este la cantină. Chiar m-a întrebat de tine, uite, mi-a dat biletul asta pentru tine: 

                            "Te aştept pe terenul de atletism în 10 minute! J.S."

-Bună James, mă surprinde că m-ai chemat să vorbim.

-Bună Hannah, de ce? -spune el râzând

-Pentru că nu avem nici o treaba şi pentru că nu mi-ai dat niciun semn.

-După cum observi, nici pe la liceu nu am mai ajuns, am fost în turneu prin Europa; a apărut peste tot la ştiri.

-Ce te face să crezi că urmăresc ştirile despre tine? -îi răspund eu încercând să fac pe dezinteresată

-Ştiu că îţi place de mine şi mă urmăreşti, tocmai de aia ai avut atitudinea pe care ai avut-o la concert.

-Poooftiiim??

-Da! Aşa este, dacă tu chiar erai dezinteresată şi voiai să te afirmi doar, profitai de toate ocaziile pe care ţi-le-am dat, de a te face cunoscută; dar am realizat că tu chiar mă plăci sincer şi nu vrei să te afişezi cu mine doar pentru avantaje. -spune el râzând malefic într-un fel

Dau să plec ruşinată de cele auzite, pentru că ştiu că are dreptate; când din senin mă trage de mâna şi mă sărută.

După ce ne sărutăm, mă ţine în braţe şi îmi mângâie părul spunându-mi că şi el s-a gândit la mine în tot acest timp în care nu ne-am văzut şi că motivul pentru care nu mi-a scris a fost pentru că voia să vadă dacă în momentul în care ne reîntâlnim va vedea în ochii mei că încă ţin la el.

-Vrei să fii iubita mea?

-Cum?! Eu?

-Da' tu ce ai? - spune râzând

-Nu prevăd un viitor între noi.

-De ce nu?

-Pentru că tu eşti faimos, toate fetele sunt înnebunite după ţine; pe când eu sunt o faţă simplă, nu îmi doresc faima şi nici nu îmi doresc să sufăr ştiind că toate fetele sar pe ţine şi că există posibilitatea să le spui tuturor ceea ce îmi spui mie acum.

-Dar tu cine mă crezi Crezi că sunt vreun doritor de aventuri?

-Da.

-Nu credeam că ai putea crede aşa ceva despre mine...

-Ce vrei să cred când văd că nu există concert sau loc în care să te afli şi să nu fie cel puţin o faţă la masă ta?

-Mă simt jignit când spui asta.

-Nu asta e intenţia mea, încerc să îţi explic care sunt diferenţele între noi.

-Tu nu mă plăci? -spune el privindu-mă într-un fel trist

-Nu am zis aşa ceva.

-Şi atunci?

-Şi atunci ce?

-De ce nu vrei să fim împreună?

-Ţi-am explicat de ce. Acum trebuie să plec, am test şi nu vreau să întârzii la test datorită acestei discuţii inutile.

-Bine, du-te, dar să ştii că nu am încheiat discuţia.

Ziua a trecut greu, iar eu am în cap sărutul de astăzi şi discuţia noastră. Ajung acasă şi o văd pe sora mea stand de vorba cu mama.

-Hei mama, hei J.!

-Bună H., cum a fost ziua ta? -mă întreabă J.

-Nu am chef de vorba acum, mă duc în camera mea, a fost bine.

-Ok, vorbim după. -îmi spune J., presupunând că am ceva pe suflet

-Mai stai cu noi! -îmi spune mama

-Nu, chiar nu am chef să vorbesc acum cu nimeni.

-Mbine. -îmi răspunde ea

Mă duc în camera mea, nu stau mult singură, căci apare Johanna şi mă întreabă ce am, cum că s-ar vedea că mă apasă ceva, iar eu încerc s-o fac să creadă că doar îmi e somn; desigur, esuindu-mi această încercare.

-Mbine, vorbim când eşti pregătită să îmi spui.

-Ok, mulţumesc că mă înţelegi.

Adormisem puţin, trezindu-mă de sunetul unui mesaj, care surprinzător, era de la James:

-"Discuţia a rămas neterminată, să ştii..."

-Nu cred că avem ce discuta. -îi răspund eu chiar mirată că el mi-a dat mesaj

-"Dacă zici tu, aşa să fie; lucrurile nu rămân aşa!"

-Bine.