Viaţa Hannei

Septembrie

Luni, prima zi de liceu. Mă simt speriată. Nu mai cunosc pe nimeni sau cel puţin asta cred eu în acest moment, din cauza că Alina a murit şi Merry nu mai e în ţară ras... Merg să îmi iau orarul şi mă întâlnesc cu doi colegi de clasa, Lya şi Scott, când constatăm că mai mult de jumătate din cursuri sunt comune, ceea ce ne-a încântat căci noi eram colegi de ani de zile.

-Bună Lya, Scott. Cum v-aţi petrecut vacanţă?

-Bună Hannah, eu mi-am petrecut vacanţă la bunicii mei, în Paris, Franţa. Tu cum ai petrecut? -zice Lya

-Eu am lucrat la un magazin de surf & local pe plajă, Bill's Surfing. Dar tu Scott? Cum ţi-ai petrecut vacanţa?

-Am lucrat cu partintii mei, la magazinul lor de grădinărit. -spune Scott

-După cum se vede, cu toţii am avut o vară plină.

* * * * *

Ajung acasă, extenuată după prima zi de liceu şi abia aştept să o sun pe Merry, să îi spun tot ce am făcut astăzi; să îi spun că încă nu stă nimeni în banca Alinei şi că toţi colegii au aprins azi o lumânare în memoria ei. Şi în locul ei, a venit o sclifosită, fiţoasă, blondă. Numele ei fiind Vivi. Şi că toţi colegii s-au schimbat şi singurii pe care îi mai cunosc scum sunt Scott, Lya şi Vivi.

* * * * *

-Bună Hannah, cum a fost săptămâna ta? Ce-ai zice să mergem la un film mai pe seară şi apoi să mâncăm ceva? Poate rămâi la mine peste weekend . -zice Johanna

-Hm, a fost obositoare şi da, sună bine propunerea ta. Ce film ai vrea să mergem să vedem?

-Mă gândeam la X-Men sau World of Warcraft, ce zici?

-Hai la X-Men, dar la ce cinematograf?

-Mergem la Downtown Palace, sun acum să fac rezervare. Pe la 20:30 e bine?

-E ok. Ne vedem acolo la 20:15.

Luni dimineaţă am întârziat la prima ora, deoarece nu mai erau locuri de parcare în curtea liceului, era o îmbulzeală în jurul unei maşini, erau foarte multe fete, care ţipau şi se bucurau. Am parcat şi am coborât din maşină să mă duc la ora de istorie, la care deja imtarziasem şi nu ştiam dacă Dl. McCoy mă va mai primi la ora. Trec pe lângă grămadă de fete şi în văd pe James încercând să evadeze din mulţime. M-am oprit şi m-am amuzat de penibilul situaţiei, când James mă strigă şi îmi face semne disperat să îl ajut. La rândul meu îi fac semn că am întârziat şi plec.

-Îmi cer scuze de întârziere Dl. McCoy, dar nu am mai găsit loc de parcare.

-Ia loc D-ra. Jordan, dar la următoarea lucrare ai -1 punct.

-Da Domnule.

Ziua a trecut repede, şi afară a început să plouă, mă grăbesc să ajung la maşină şi în ştergătorul maşinii găsesc un bilet.

" Hey, ce mai faci? Nu ştiam că vei continuă studiile aici.

Am concert diseară la 21:15,la Hard Rock Cafe!

Te aştept, J. "

Îmi sună bine această ieşire, dar nu vreau să mă duc singură şi o chem pe Lya cu mine.

Iată că vine şi ora la care trebuia să vină Lya la mine, să ne pregătim de concert. În timp ce eu îmi căutăm ceva de îmbrăcat, Lya se uită la ursuleţul meu, cel primit de la James de ziua mea, şi încerca să îşi dea seama de la cine îl am, citind bileţelul, ea vine la mine şi mă întreabă dacă tipul care mi-a dat ursuleţul are vreo legătură cu James, căci aveam semnătură la fel şi scrisul identic.

-De ce te uiţi în lucrurile mele? -spun eu oarecum nervoasă

-Nu îţi cotrobăiam în lucruri, dar aveai ursuleţul asta pe pat şi am văzut că avea ataşat un bileţel şi citindu-l am realizat că are acelaşi scris cu al lui James, de la el e?

-Da!... Nu!... De fapt nu contează!

Apoi Lya nu îmi mai spune nimic, râzând parcă de mine, care mă enervasem.

* * * * *

Am ajuns la H.R.C. şi Lya s-a dus la masă fix din colţul scenei, în timp ce eu m-am dus să comand câte un suc de la bar. Vin cu sucurile la masă şi mă aşez pe fotoliu. Se anunţă începerea concertului, James urcă pe scenă şi toate fetele se îngrămădesc lângă scenă. A început să cânte, uitându-se la mine, eu parcă neinteresată. Lya se uită la noi râzând. Într-un moment, se apleacă spre masă mea şi mă cheamă alături de el pe scenă şi toate fetele care-l aclamau se uitau parcă invidiindu-mă, eu refuzandu-l politicos. Mă ridic de pe fotoliu, el întinzând mâna spre mine să urc alături de el pe scenă, moment în care eu îl refuz iarăşi. --De ce m-ar chema alturi de el pe scenă? Avem vreo legătură? Nu!-- asta gândesc eu... Îi spun Lyei să plecăm, căci nu mai vreau să stau la concert.

-De ce să pleci? Nu îţi place concertul? -îmi spune ea

-Nu, nu mă atrage foarte tare, abia dacă ştiu două melodii.

-Mai stai, nu pleca, nu contează că nu-i ştii melodiile, ne mai distrăm şi noi.

-Nu am nevoie, eu plec, vi?

-Nu, îmi place concertul, ne vedem dimineaţă dacă e...

-Ok...

Îmi iau telefonul de pe masă şi mă îndrept grăbită spre ieşire, în timp ce aud "Se pare că D-rei. nu îi place concertul", urmat de un ras înfundat.

* * * * *

Au trecut aproape două săptămâni de la concerul de la H.R.C. şi de atunci nici urmă de James pe la liceu, nu mai ştiu nimic de el. Lya încă mă tachina că am plecat de la concert doar pentru a părea dezinteresată de invitaţia pe scenă, dar sincer m-am simțit bine să văd că J. m-a ales pe mine dintre toate fetele, să urc alături de el pe scenă. Uneori mă gândesc cu ar fi dacă ar fi ceva între noi, dar îmi trece repede când îmi amintesc ce fel de fete roiesc în jurul lui.

Sperăm să va placă povestea noastră.Aşteptăm cu interes părerile voastre, urmate de idei pentru continuarea poveştii. Dacă se poate, va rugăm să ne lăsaţi câte un vot şi câte un comentariu!