Lumea mea....

Capitolul #22: Mda...nimic nu merge bine

Mă uit atent în ochii lui şi îi spun:
-Uite,eu...eu nu ştiu cum se simte iubirea,am plâns după tine poate pentru că te iubesc dar nu,nu ştiu cum se simte iubirea,știu că te plac mult,dar...
-Nu, Erika nu te mai chinui să spui nimic,te cred şi o să aştept cât e nevoie.
-Mulţumesc Isaac,mereu îmi eşti alături.
-NU,nu mereu.
Şi începe să râdă.
-Dar de acum îți voi fii alături,promit.
Mă i-a uşor şi mă pupă pe frunte,e aşa drăguţ şi dulce.In fine,adormim îmbrăţişaţi. A doua zii dimineaţă,EL nu mai era lângă mine,aşa că mă ridic din pat şi merg în bucătărie,EL era acolo şi îmi pregătea dejunul,îmi spune să mă aşez aşa că mă pun jos şi aştept să termine şi să se aşeze lângă mine. Într-un final termină,pregăteşte masa cu lumânări şi toate cele. Dar la un moment se uită la telefon şi spune că trebuie să plece. Eu sunt puţin nedumerită aşa că mă gândesc să îl urmăresc. EL mă i-a şi mă sărută uşor pe frunte. Pleacă pe uşa şi eu ies după EL să îl urmăresc,ajunge la mol şi se vede cu ea,o pupă pe obraz şi se aşează la o masă şi încep să vorbească,nu ştiu de ce face toate astea,dar de nervi mă duc la EL şi îi spun:
-Pe bune? Aseară mă pupai şi îmi dădeai încredere şi acum? Acum ce faci?
-Stai Erika,nu e ceea ce pare.
-Aa nu? Ştii ce? Mai bine lasă, nu mă mai căuta şi mai bine continuăţi viaţa cu alta,că eu aşa nu pot.
Şi plec,dar iar încep să plâng,ajung iar acasă dar ştii sunt o proastă,mai bine îl fac şi eu gelos,stai ce? Nu îi pasă deloc de mine. Mereu a fost aşa, nu înţeleg un lucru de ce îmi inspiră încredere şi apoi mă lasă aşa,se vede că nu îi pasă,dar să nu mă mai caute.
Îmi închid telefonul,mă pun în pat îmi i-au ciocolata,pornesc un film de groază,fac şi popcorn şi plâng,o să îmi treacă,nu ştiu când,dar sper că îmi va trece,sper...