Lumea mea....

Capitolul #27: Unde...

....cred că o să plec,pentru că ce rost mai are să rămân aici,cu oameni care mă rănesc.
Nu știu"unde" mă duc,dar știu un lucru,un lucru sigur,ochii care nu se văd nu se uită. Probabil dacă merg acolo o să cunosc persoane noi,lucruri noi,o să cresc alături de familia mea,liceul? Păi liceul o să îl fac acolo,care e faza dacă plec? Oricum nimănui nu îi pasă de mine,asa că,cea mai bună decizie e să plec.
Merg pe drum și plâng,dintr-o dată aud o un scârțâit de roți și apoi mașina lui se oprește lângă mine și EL coboară. Mă vede că plâng și mă i-a în brațe,mă strânge tare și parcă simt că mă iubește,dar EL nu o face,poate vrea să mă rănească iar,dar de data asta nu îi mai merge pentru că o să plec și dă...Las tot ce a fost în urmă și plec. Poate acolo o să fie mai bine.
Încă mă ține strâns în brațe,eu mă îndepărtez și îi spun să mă lase. EL trage de mine și îmi spune să îl țin în brațe și să îi spun ce am... Eu mă trag din nou,iar EL continuă să tragă de mine și insistă să îl îmbrățișez Eu,cu lacrimi în ochi mă uit la EL atent și îi spun:
-Lasă-mă odată în pace,stii ce? Eu o să plec și....te urăsc,doar lasă-mă...
Și fug repede de lângă EL,dar ce rost mai are? Încep iară să plâng mai tare și începe și ploaia... Ce aș mai putea să fac acum? Am luat o decizie,in seara asta cred că o să stau aici pe o băncuță,o să plâng și o să las ploaia să mă ude,eu sunt fraieră,am ajuns să îl iubesc și pentru ce.
Gata,las trecutul în pace și merg către viitor...