Lumea mea....

Capitolul #25: Nesuferitul pe care totuşi îl iubesc.

Eu sunt foarte aproape de Kira si imi e foarte frica . Vine doctorul din salonul ei si imi spune ca ea este bine, a lesinat de la caldura, doar atat si ca imediat o externeaza. Bun, o luam si o ducem acasa la ea iar Luck sta cu ea acasa la ea si se uita foarte atent in ochisorii ei, iar noi plecam acasa. EL imi spune ca nu poate sa mai ramana si se duce acasa. Seara imi trimite mesaj si imi spune luam o pauza, ca EL s-a saturat si ca nu mai vrea nimic cu mine, nu stiu ce e cu EL, se comporta ciudat, parca ma iubea. Mda... cica se zice ca iubirea e trecatoare. Ma pun in pat si adorm cu gandul la un nesuferit, care vrea doar sa isi bata joc. Eu nu inteleg baietii, chiar nu inteleg acest lucru. In fine...asta nu conteaza,e un prost si un nesuferit.
Dimieata ma trezesc si vad apel de la EL,si scrie:
-Mda...mersi ca raspunzi.
-Nu am auzit telefonul.
-Bine,sa imi stergi numarul de telefon.
-Cine esti?
-Asa,bine ca l-ai sters.
Ma pun in pat,plang si ma inec in ciocolata milka cu oreo ,pai da ciocolata aia mi-o aducea EL,ce nesuferit. De ce ma mai suna si apoi zice sa ii sterg numarul,what? Nu inteleg baietii,poate nu sunt toti la fel,dar ma rog,nu imi pasa. Sunt o proasta oricum ca am ajuns sa il iubesc atat de mult,sunt idioata,jur.
Vine seara si eu pana la ora asta nu am raspuns la nici un apel,mesaj sau la usa. Nu ma mai intereseaza de nimeni,fara EL nu mai are sens nimic,m-am saturat deja de ifosele lui si de toate prostiile pe care mi le spune si totusi minte. Eu nu ma mai impac cu EL,pentru simplul fapt ca e un nesuferit care isi bate joc.Cand am vorbit prima data nu stiam ca ma voi indragosti de EL.