VI

70 5 1
                                    

Prima luna de scoala a fost foarte obositoare. Teme peste teme, multi monstri scapati de sub control in toata lumea, lectii de magie... Prietenii mei si-au dat seama ca ceva nu e in regula si incercau sa afle ce. Voiam sa le spun, dar nu gaseam un moment potrivit.

Am mers sa inot in lac. Apa ma relaxa intotdeauna si imi dadea energie. M-am lasat spre fund. Sub apa era o fata de varsta mea care aduna alge. M-am speriat si am inghitit apa, dar nu m-am inecat. Ce ciudat... Am mai incercat o data. Puteam sa respir sub apa!!! Am mers, mai bine zis inotat, spre fata.

-Buna! Eu sunt Daria.

-Sunt Nicola. Imi pare bine!

-Si mie!

-Nu te supara ca te intreb, dar de ce putem respira sub apa?

-Eu pot sa respir pentru ca sunt o nereida. Tu poti fiindca esti fiica stapanului Poseidon.

-SUNT FIICA CUI???

A aratat cu degetul deasupra capului meu. Cand m-am uitat in sus imaginea se estompa, dar mi-am dat seama ce era: un trident.

-Tatal tau e Poseidon, zeul marii.

-Minunat! Prima data aflu ca sunt ruda cu nu stiu ce mare faraon, apoi aflu ca am fost admisa la o scoala de magie, iar acum aflu ca tata, nu e defapt tatal meu!

Am incercat sa inspir si sa expir pentru a ma calma.

-Imi pare rau ca am tipat. Nu sunt foarte binedispusa. Tu unde locuiesti?

-Hai sa-ti arat. Familiei mele i-ar placea sa te cunoasca.

Daria locuia pe fundul lacului, intr-o casuta din alge.Familia ei era foarte draguta.Dupa ce i-am cunoscut familia, ne-m asezat pe o stanca si am vorbit. I-am spus despre viata mea, cum am gasit pachetul in dulap, iar viata mea s-a schimbat si cum am primit scrisoarea de la Hogwarts, iar ea mi-a povestit despre imparatia tatei, despre zei, cum un frate de-al meu, Percy, ar fi salvat lumea vara asta, despre un loc Tabara Semizeilor, unde cei ca mine pot invata in vacanta de vara sa-si controleze puterile si sa se lupte cu monstri si multe altele. Se facuse tarziu, asa ca mi-am luat la revedere de la Daria, promitandu-i ca ma voi intoarce maine si am inotat spre suprafat. M-am strecurat prin castel pana in Camera de zi a Cercetasilor, unde erau doar prietenii mei.

-Unde ai fost? Ne-am facut griji pentru tine, a spus Al.

-Am fost sa inot si stii ca ma pot apara si singura.

-Daca ai fost sa inoti de ce esti uscata?

-Ba nu sunt uscata! Ups...

-Ha! De data asta nu ti-a mai iesit minciuna!

-Ce vrei sa spui cu de data asta?

-Nicola, toti stim ca ne minti si fie ne spui, fie nu vom mai fi prieteni.

-Bine. Va voi spune, dar daca mai spuneti cuiva va voi arata de ce sunt in stare. Cu ce vreti sa incep?

Am stat o ora sa le explic totul.

-Acum ca stiti nu va mai faceti griji pentru mine, daca lipsesc.

Viața Mea De VrăjitoareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum