Cu cateva zile inainte de Craciun, pe data de 20-21 decembrie, la ora 12 :00 noaptea, eu intru intr-un templu urias, subteran, nedescoperit, gata sa se prabuseasca si plin de capcane, inchinat zeului Toth ca sa iau un papirus vechi de 6000 de ani care s-ar putea sa nici nu fie acolo pentru Cleo, bibliotecara casei din Brooklyn, o fata scunda, bruneta si foarte timida. Ou, si am uitat sa spun ca am doar o ora sa-l gasesc, sau o sa raman acolo un an, pana la urmatorul solstitiu de iarna, deci o nimica toata. :D
Templul e ca un labirin. Pe toti peretii sunt rafturi pline de papirusuri. Am legat un capat al unei sfori lungi de o statuie de-a lui Toth de la intrare, iar celalalt capat de mine. Am inceput sa ma invart pe acolo. Erau o gramada de carti: carti de vraji, de istorie sau chiar povesti de adormit copii, dar nicaieri cartea ceruta de Cleo. Ea vrea o carte despre o potiune care iti da energie vitala. Cand folosesti vraji egiptene, ai putea, din greseala, sa iti folosesti prea multa energie. Ai putea sa nu te mai trezesti o luna, doua, trei sau ai putea chiar sa mori. Cand Jaz a patit asta, Cleo s-a simtit groaznic ca nu a putut sa o ajuta. S-a documentat si a gasit informatii despre aceata carte si ca cel mai probabil se afla aici. I-a luat un an si jumatate sa o gaseasca, dar a trebuit sa mai astepte pentru ca se poate intra in templu doar la miezul noptii de solstitiul de iarna.
Am mers prin labirintul de coridoare pana am ajuns intr-o incapere mare. Aici ar trebui sa fie. Aici e sectiunea celor mai vechi carti. Am inceput sa ma uit printre rele.
-Nu, nu, nu, nu, nu, nu e asta, nici asta... am murmurat eu.
Am cautat in trei sfert dun camera si nu l-am gasit, dar am continuat.
-Da! am zis eu. L-am gasit. Nu! am zis eu.
Ceasul meu tocmai m-a anuntat ca mai am 15 minute sa ies. Am luat-o in fuga cu papirusul in mana pe unde am venit. Mai aveam un minut cand am ajuns la intrare. Cum am iesit, intrarea a disparut. M-am prabusit pe nisip. Am stat cateva minute sa ma odihnesc. Mi-am scos amuleta care reprezenta o camila si am pus-o pe jos. S-a transformat intr-o camila adevarata. Mi-am pus papirusul in geanta si am incalecat. In trei ore am ajuns la Cairo. Mi-am transformat camila inapoi in amuleta si am mers spre aeroport, unde era intrarea in Prima Noma. M-am strecurat pe langa agentii de paza, pentru ca orice om normal la cap s-ar intreba ce cauta o fetita de 11 ani singura, intr-un aeroport la patru noaptea. Am intrat in debara si am spus Deschide in egipteana. Imediat au aparut niste scari de piatra care duc in jos sub oras. Aveam sa-mi petrec noaptea acolo.
