A fost un weekend tare. Duminica am dat o petrecere in pijamale si ne-am culcat la ora patru. Din pacate, asta inseamna si ca m-am trezit tarziu. Cand m-am trezit deja intarziasem la micul dejun. Am sarit din pat. Cu o miscare de bagheta eram deja imbracata in uniforma. Am fugit pe acoperis, dar se pare ca Sadie si Carter au trebuit sa merga la Prima Noma in dimineata asta, asa ca portalul trebuia sa se incarce. Trebuia sa-l folosesc pe cel din Central Park, care era destul de departe. Am luat un taxi. Cand am ajuns la portal ora incepuse de cinci minute. Am deschis unul spre Hogwarts. Am ajuns in camera. Am insfacat ghiozdanul si am fugit din Turnul Cercetasilor. Tocmai cand ieseam, turnul a explodat. Am luat-o la fuga stiind sigur ca e un monstru, dar era mai rau: erau Carausii. Patru barbati masivi cu bate, care duc o lectica. Fac orice pentru a-si gasi victimele. Te captureaza, te bat bine, te baga in lectica si te duc la stapanul lor. Nu-si pierd niciodata prada si nu renunta niciodata. Si aveam o vaga banuiala ca pe mine ma vor.
M-am rugat in gand la Bast sa vina sa ma ajute, stiind ca ea i-a ajutat pe Carter si Sadie sa scape de carausi, cand si ei erau vanati. Am fugit spre lac, stiind ca in apa sunt mai puternica. Am facut o tornada pentru a ma misca mai repede. Din fericire, Bast a venit tocmai cand aproape ma prinsesera.
-Fugi! a tipat ea.
Am fugit mancand pamantul pana la lac cu Bast si Carausii pe urmele mele. M-am rugat la tata sa imi dea putere. Am intrat in apa pana la genunchi. Bast si-a invocat avatarul si se lupta cu trei dintre ei. Unul venea spre mine. L-am lovit cu un val de doi metri, am chemat monstrii marini sa ii atace. Cum el era atent la monstrii, am mers sa o ajut pe Bast. Am lovit cu cuvinte divine pentru ca nu puteam sa imi invoc avatarul daca il folosea Bast. Mi-am transformat bratara intr-un arc si am inceput sa trag. Sagetile ii nimereau, dar nu ii raneau aproape deloc. Mi-am transformat arcul intr-o sabie si dupa ce Bast il lovea pe unul, eu veneam si ii taiam cu sabia pentru a le fi mai greu sa-si revina. Mai erau trei. De unul se ocupa Bast, unul era ocupat cu monstrii mei marini, iar de ultimul aveam eu grija. Monstrii marini l-au terminat pe primul si au plecat. Al lui Bast era aproape terminat, dar al meu era foarte bine. Faceam tot ce puteam. Il loveam cu sabia, trageam cu arcul, trimiteam in el cuvinte divine, dar nimic nu parea sa-si faca efectul. Nu am mai rezistat. Intr-un moment de neatentie, am primit o bata in cap. Am cazut, iar el s-a apropiat de mine. Ultimul lucru pe care l-am vazut a fost ca Bast l-a lovit tare pe Caraus si s-a aplecat ingrijorata asupra mea. Apoi am lesinat.
Ma chinuiam sa deschid ochii. Cand in sfarsit am reusit, tot ce am putut vedea au fost niste pete colorate pe un fundal alb. Am inchis din nou ochii. A doua oara cand m-am trezit, am vazut ca eram in Aripa Spitalui. Afara era soarele straluce. Cred ca era ora pranzului. Nu mai era nimeni altcineva. Am incercat sa ma ridic in picioare. Cand nu m-am mai tinut de pat, am cazut direct in fund. Usa spitalului s-a deschis. Au intrat Madame Pomphrie, McGonagall si Harry. Pareau sa poarte o discutie foarte aprinsa, dar nu am auzit nimic. Cand m-au vazut, au fugit spre mine, iar Madame Pomphrie m-a pus inapoi in pat.
-Nu ai voie sa te ridici din pat! a zis ea. Ai capul spart!
-Spune-ne si noua ce s-a intamplat, a spus McGonagall.
-Minerva, fata a fost lesinata doua zile! a zis Madame Pomphrie.
-Cat?! am intrebat eu, dar Madame Pomphrie m-a ignorat si a continuat:
-Las-o sa se odihneasca!
-Nici nu ma gandesc! a zis McGonagall. Castelul a fost atacat si elevii ar putea fi in pericol, iar ea e singurul martor. Deci, ce s-a intamplat?
-Nu imi amintesc, am zis eu, chiar daca nu e adevarat. Nu cred ca am fost prea convingatoare, pentru ca Harry a mormait imediat:
-Minte.
-Ba nu mint! am zis eu. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este ca eram la bal si dansam cu James.
-Ati auzit-o! a spus Madame Pomphrie. Acum puteti pleca.
-O, haide! Doar nu o credeti?! a intrebat Harry.
-Domnule Potter, fata are nevoie de odihna! a zis Madame Pomphrie.
-Si fata are un nume... am mormait eu.
Madame Pomphrie nu m-a bagat in seama (din nou) si i-a condus spre usa, iar eu m-am culcat.
Nu stiu cat am dormit, dar cand m-am trezit luna era pe cer. As mai fi dormit, dar durere de cap nu m-a lasat. As putea sa ma vindec foarte usor. As putea sa folosesc din balsamul Nefertem pe care il pastrez in duat sau, mai simplu, sa ma duc la lac sa inot, dar explica-le muritorilor unde au disprut ranile! Asta e norocul meu! Cand ma ranesc, pot sa ma vindec foarte usor, dar daca as face-o muritorii ar afla totul. Iau niste calmante de pe noptiera si ma culc la loc.
A doua zi, eram foarte flamnda pentru ca, din cate am inteles, nu am mai mancat de cel putin trei zile. Madame Pomphrie mi-a adus o tava cu mancare, dar cum sa fie omul lasat sa manance? Usile spitalului se deschid si intra Harry si McGonagall. Harry ducea in mana o sticluta. Au venit spre patul meu.
-Poftim! Bea asta! a zis el.
-Ce e? am intrebat eu.
-E suc de dovleac, a spus el.
-Mie imi seamana cu Veritaserum!
-Nu, e suc de dovleac! a spus el.
-Dovedeste-o!
-Acum pot? a intrebat-o el pe doamna profesoara McGonagall, iar ea adat din cap ca da. Imperio!!! a spus cu bageta indreptata spre mine. Blestemul m-a lovit, dar nu s-a intamplat nimic.
-Ai terminat? am intrebat eu.
-Cum de...?
-Sunt imuna la blestem? l-am completat eu. O haide, Harry! Cati ani crezi ca am? Doi?
Am oftat si mi-am pus capul pe perna.
-Acum, daca ati terminat eu as vrea sa mananc.
Harry a incercat sa spuna ceva, dar pe gura nu i-a iesit nici un cuvant, asa ca a inchis-o la loc si a iesit afara din spital cu McGonagall dupa el.
Cred ca l-am cam suparat. Cat am stat in spital nu m-a maivizitat deloc. Nici el, nici McGonagall, nici alt profesor(inafara de Slugholm care imi aducea dulciuri si imi spunea glume). Am primit multe bomboane, ciocolata si felicitari, iar prietenii ma vizitau in fiecare zi. A fost prima data, de cand a inceput anul scolar, cand am dormit bine.
Dar acest lucru s-aterminat foarte repede si a inceput dezastrul...
