Capitolul I

138 5 0
                                    

-Mama,știi cumva unde e tricoul meu preferat,cel vișiniu cu franjuri?
-Încearcă pe raftul de sus,scumpo.

Scotocesc și acolo însă e de negasit.
Mama e ca de obicei foarte ocupata așa ca decid sa nu insist.
Bagajul meu era în schimb terminat. Mă trântesc în pat observând atent posterele cu artiștii mei preferați decorandu-mi pereții. Tabăra de vara ce urma era tot ce-mi puteam dori,undeva departe de Beverly Hills,departe de tot stresul de aici.
Iau cina singura,ca de fiecare data,fac un dus rapid și încerc sa-mi limpezesc gândurile.
Eram fericita ca plec, simțeam deja gustul călătoriei. Îmi displacea faptul ca ai mei erau ocupați tot timpul însă decât sa aud critici preferam singurătatea.
Razele soarelui îmi luminează întreaga încăpere și chiar dacă as fi vrut sa dorm mai mult,emoțiile îmi bulversau stomacul.
-Sophie, ești gata pentru mica-marea noastră distracție departe de casa?întrebase Ivy,una din cele mai bune prietene care îmi dăduseră buzna în casa.
-De când ești atât de matinala?întreb amuzata
-Știi doar ca Ivy o ia razna de fiecare data când aude de călătorii, spuse Hailey,cealaltă maniaca ce venise o data cu ea.
Le strâng pe amândouă în brațe,începând sa rad isteric.
- Clătite cu finetti? Le întreb pe fete scotocind după ingrediente
- Îmi place cum gândești McCartney,spun fetele în cor.

După ce terminam de mâncat reușind ca de data asta sa nu spargem nimic prin casa primesc un apel de la tata cum ca trebuie sa ne grăbim pentru a nu pierde autocarul.

-God,uita-te la asta Soph. 9 ore jumate nu strica sa ne gândim cum putem agata băieții din tabăra,ce zici?
Îmi dau ochii peste cap încercând sa ignor hormonii care vorbeau în locul lui Ivy.
După ce mă fac comoda în autocar îmi iau rămas bun de la părinți,îmbrățișându-i.
Poate aveam 16 ani dar nu m-am simțit niciodată prost sa-mi îmbrățișez părinții de fata cu alte persoane.
În 5 minute pornește. Îmi iau un Snickers din rucsac,dau play melodiei preferate și privesc pe geam cum ne îndepărtăm tot mai mult.
Făcând abstracție de planurile prietenelor mele de a cunoaște cât mai mulți băieți,închid ochii,muscandu-mi buza de jos.
Aveam un presentiment ce nu-mi dădea pace.
Simțeam ca ce va urma avea sa mă schimbe,nu știam în ce sens dar doream sa mă avânt în asta. Pana la urma,de ce nu? Eram adolescenta,îmi permiteam sa fac greșeli.

Tabăra de vară Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum