Realizez ca ma îndepărtez destul de locul ăla,atât de mult încât nici eu nu știu exact unde sunt.
Mă uit în jur, văd păsări peste tot,iarba deasa ce-mi gâdilă ușor gleznele, teii înfloriți și fluturi de toate culorile. Mă simt liniștită,calma, reușesc sa uit de ei.
Mă așez pe spate,mă uit la cer,niciun nor. Dacă și viața de adolescent ar fi așa mereu,senina,fără vreun nor care sa strice panorama perfecta,fără vreo alta nuanța subtila de portocaliu,roz, doar atât, albastrul limpede.
Aud briza marii dar e numai în capul meu, aud voci care îmi spun ca într-un final lucrurile se vor rezolva,se vor restabili. De ce îmi pasa atât de mult de ce s-a intamplat? De ce continui sa-mi pun întrebări la care oricum răspunsul va întârzia sa apară sau chiar nu va ajunge?
Privirea mi se incetoseaza și dintr-o data,iarba pare ca fuge de sub mine,foșnetul frunzelor se pierde odată cu toată anxietatea mea,iar adierile blânde stagneaza. Cineva se apropie dar nu tresar la auzirea pașilor,sunt prea absorbita de starea mea de simpla existenta.
În loc de cerul căruia îi admiram frumusețea eterna văd acum un chip al unei fete ceva mai mari ca mine.
Tresar.
-Bună,ne cunoaștem?
-Nu,dar presupun ca nu-s singura care vine aici cand are nevoie de o gura de aer.
Tipa era ciudata. Avea parul lung și roşcat,pierce-uri în nas și buza,era înaltă și avea o privire intimidata de care preferam sa mă feresc. Mi-a propus sa ne plimbam,spunând ca știe foarte bine zona din moment ce își petrece marea majoritate a timpului pe aici. Acceptasem după câteva momente de ezitare.
Cu toate ca era o necunoscuta,nu vedeam ce alt lucru m-ar fi făcut sa mă simt mai bine după episodul trecut,motiv pentru care am urmat-o..
-Nu te-am mai văzut prin preajma. Ești noua pe aici? întreabă roșcata al cărei nume încă nu-l aflasem.
-Sunt în tabără.
-Presupun ca te distrezi de ai venit tocmai aici,singura.
Dădusem afirmativ din cap încercând sa nu dau prea multe detalii. Cu toate ca părea prietenoasa ceva îmi spunea sa mă țin departe de ea. Nu era genul meu de persoana.
Avea ochii de un verde pătrunzător ce păreau ca ascund o poveste neștiuta de mulți.
~7 pm~
După ceva timp de zăbovit discutând diverse lucruri,care mai de care mai ciudate,ne așezăm la marginea unui râu înconjurat de multe sălcii și liniște.
-Vrei? Mă întreabă scoțând din rucsaul ei cu însemnul trupei Metallica pe el,ceva ce părea a fi un joint.
-Nu,multumesc.
Începuse apoi sa rada isteric,de parcă tocmai făcusem o gluma buna. În rasul ei am regăsit zâmbetele batjocoritoare ale colegilor mei din Beverly Hills,nopțile nedormite din cauza fricii zilei de mâine, glumele nesimțite și farsele nejustificate aduse mie pentru felul meu de-a fi :
Anxioasa.
Perfecționista.
Fără riscuri asumate.
Cuminte.
Șoarece de biblioteca.
Rațională.
La apariția acelor gânduri ce îmi consumasera energia mulți ani la rand,sângele începe sa-mi clocotească în vene. Văd umbre cenușii,nuanțe din ce în ce mai vagi de culori reci.Îmi apar în minte imagini neclare,întunecate care,pe de-o parte mă trezesc la realitate,pe de alta parte mă afunda in cel mai îndepărtat loc al mintii mele. Trupul îmi rămâne inert,nimic nu mă mai mișcă.
Oricât încercasem sa neg ceea ce se întâmplă,acum,aflandu-ma lângă râu,departe de locul suferințelor mele,totul părea mai vibrant,mai puternic. De parcă pana acum trăisem într-o pâcla greoaie de optimism cu gândul ca lucrurile aveau sa înceteze. Nu încetau.
Fără sa îmi analizez mișcările,mă năpustesc asupra rucsacului roșcatei ce părea absorbita de undele neliniștitoare ale apei și apuc un joint.
-Mă bucur ca te-ai dezmeticit,blondo. Uite bricheta.
-Doar nu puteam sa te las sa faci asta de una singura.
Voiam sa fiu ca ei,sa nu mai fiu considerata o simpla tocilara enervanta. Nu voiam sa fiu o umbra,voiam sa fiu însăși lumina.
O aprind cu stângăcie și trag primul fum. Nu știam ce fel de ierburi se aflau în chestia mica,atent rulată dar nici ca-mi păsa.
Vine al doilea
Al treilea..
Al patrulea...
Al cincilea..
Al șase...
Șapte..
.....
CITEȘTI
Tabăra de vară
Teen Fiction,,Respirația lui fierbinte îmi gâdila suav curbura gatului în timp ce degetele mele se împleteau timid cu ale lui. Era atât de aproape de mine,orice încercare de a-l respinge era zadarnica,ceva din înăuntrul meu mă oprea."
