Nimic nu este intamplator

1.Totul a inceput cand..

Totul a început cand nenorocita aia de alarma m-a trezit din somnul meu dulce , de frumuseţe. In ciuda faptului ca eram super obosita, deoarece aseara petrecusem cu gasca pana la 5 , un zâmbet a început sa apara pe fata mea, asa din senin. Mereu am crezut ca am o problema psihica, rad , zambesc mereu fara a avea un motiv anume , prietenii intrebandu-se de unde am atata energie, buba e ca nici eu nu stiu, poate sunt o minunatie a naturii, idk. Dupa filosofia asta, m-am dus la baie sa ma spal pe dinţi . Ajunsa in baie am observat faptul ca nu mai aveam pasta, da, iar am inceput sa zambesc. Macar aveam sampon si balsamul meu preferat , care era neatins. Dupa o baie placuta, m-am dus repede sa ma imbrac . Am luat repede ce mi-a venit la mâna, adica o pereche de blugi negri si un maieu mai larg, mi-am luat cizmele si am pornit spre metrou. Mereu mi-a placut sa merg cu metrou, am fost atrasa de linistea aceea, de care nu am parte in tramvai. Aici pot avea parte de o calatorie civilizata, fara certuri, tipete, injuraturi si fara caldura aia mare pe timp de vara care seaca orice sentiment de bunăstare din om. M-am asezat pe scaun si mi-am scos telefonul si căștile. Mi-am căutat melodia preferata si am ascultat-o pana a venit metrou. Intrata acolo, am fugit repede sa prind un loc, ma dureau picioarele. Lângă mine era un tip foarte dragut, doamne, dar ce frumos era. Avea parul blond si ochii caprui ; purta un palton negru si avea ghete maronii. Eram atat de entuziasmată deoarece imparteam acelasi aer, incat i-am trimis mesaj celei mai bune prietene ale mele, Sorana si i-am spus de tipu asta. După cateva secunde ridic capul si vad ca frumuselu se uita in telefonu meu. Doamne, am murit de rusine, sigur vazuse ce vorbeam cu Sorana. Se uita la mine foarte frumos si mi-a zambit. Dupa ceva timp mi-a luat telefonu, si-a bagat numaru de telelefon in agenda si s-a numit ' Frumuselu'din metrou ' . Eram leşinată, ochii mei luceau de fericire, am inceput sa zambesc de parca il vazusem pe Dumnezeu. 'Frumuselu' mi-a zambit si el , iar la urmatoarea statie vezi ca se da jos din metrou fara sa-mi spuna nimic. Eram traumatizata ,dar si fericita. Nu-mi venea sa cred ce mama naibii se întâmplase , de ce mi-a dat numarul? ,de ce nu mi l-a cerut pe al meu? , poate vrea sa-l bag eu in seama, asta cred ca era dilema. M-am dat jos si m-am indreptat spre magazin, nu mai aveam chef de nimic, voiam sa ajung acasa si sa analizez faza mai in amănunt. După 20 de minute de poposit prin magazin, am decis ca e cazul sa mi misc fundu la casa.

*

Cand am ajuns acolo , ce mi vedeau ochii, frumuselu din metrou era acolo. DOAMNEEEEEE, ERAM MOARTA , LESINATA. Era super inalt si eu pitica cum eram ma uitam la el ca la Turnu Eiffel. S-a uitat la mine si mi-a zis :
-Ti-am dat numarul, nu si orarul meu. (A ras ironic)
Ma rusinasem in interior , nu am vrut sa arat, asa ca i-am intors replica.
- De unde sa stiu ca tu nu ma urmareai?
- Eu am coborat înaintea ta, pitico.
DUMNEZEULE, IMI SPUSESE 'PITICO'.
Eram pe de o parte nervoasa, deoarece uram cand cineva ma facea pitica, dar pe alta parte eram foarte fericita, zambeam, incat mai aveam putin si rămâneam fara buze .
- Da, asa e, uitasem. M-ai incoltit, nu mai stiu ce sa zic.
- Te lasi asa de usor ? A zis frumuselu .
- De data asta, da. Ma simt foarte obosita si nu am chef sa te chicalesc.
- Esti obosita? E d-abia 10 dimineaţa.
- Am petrecut aseara..
- Am inteles. M-ai lasat fara cuvinte . Fata petrecareata, deci?
- Sa zicem.
Deodată, venise randu meu la casa si nu am mai putut vorbi.
Am platit pasta si ce porcarii mai luasem si am iesit afara sa- l astept pe tip. Hai ca eram îndrăzneaţă .
A iesit din magazin si a...