Diary of a Teenager

Jurnalul unei adolescente - Introducere

Ok, in primul rand, stiu ca am o suta de mii de milioane de miliarde de carti incepute dar... Pur si simplu ideile vin pe banda rulanta! Si daca nu se potrivesc intr-o singura poveste. atunci ce naiba?! Trebuie sa incep alta! Of... Oricum, nu imi pasa de comentariile acelor hateri care o sa zica ca ce naiba fac de scriu la un bilion de carti... Asta e, sa zica ce vor, eu nu scriu nici pentru voturi, nici pentru fani. nici pentru follow! Scriu pentru ca imi place si am ales Wattpad-ul ca loc unde sa le scriu, in locul unui caietel vechi care se poate rataci oricand. Deci, asta e, o sa ajung sa am 999 de carti incepute dar, va spun doar atat: planul ideilor principale e deja incheiat pentru fiecare carte, deci stiu deja finalul fiecarei povesti si tot ce se va intampla pe parcurs!

Aceasta este noua mea poveste, dedicata unei prietene foarte speciale, apropiate si vechi, care m-a inspirat sa incep aceasta poveste. Este o poveste reala, bazata pe viata si trairile ei din primul an de liceu, deci sper sa va placa. :*

Ps. Personajul principal e chiar descrierea ei! (pentru toti baietii, e disponibila ;) ).

Moni: stiu ca o sa-mi rupi capul dar asta e... =))

Doamne... Cine credea ca liceul e atat de... deee... mmm... Liceantic?!

Ok, nu pot sa zic cool pentru ca are si parti rele... Nu pot sa zic naspa pentru ca are multe parti bune... O sa ii spun...

Interesant!

In primul rand, sala de muzica. O da, sala aia... Bucata de Rai! Au pian cu coada aici, chitari de toate felurile, amplificatoare gigantice, microfoane profi si o tona de alte chestii misto! Liceul asta e genial! Si pe atat de genial cum e, e la fel de urias... Mda, 4 etaje, 300 si ceva de clase si mii de adolescenti plictisiti.

Alta parte buna ar mai fii - o da, stiti la ce ma gandesc - BAIETII! Doamne, sunt atatia baieti atat de hot pe aici, de parca ar fii hotel de vedete adolescentine! Dai peste un baiat misto la fiecare 2 metri.

Acum, partile rele...

Pitipoance... Bleah, nu le sufar! Sunt peste tot, frate, nu poti scapa de ele nicaieri. Mai ales in liceele de fite unde sunt la fel de multe precum ciupercile dupa ploaie. Mda, norocul meu... Examenul m-a repartizat exact in liceul asta din centru care pare a fi un magnet pentru fite...

A doua parte nasoala - profii... Pentru unii e ok, asta nu reprezinta nici o problema. Insa nu si pentru mine... De cand ma stiu, am fost cea mai ghinionista persoana pe tema asta - intotdeauna nimeream cei mai nesuferiti profesori care ma urau din prima, fara sa le fii facut nimic! In liceu, problema pare sa se fi agravat... Profesoara de desen deja ma uraste din nu stiu ce motiv. Pur si simplu ii sunt antipatica!

Sfinte, ce am facut sa merit asta?!

Prieteni?! Corect, alta parte rea... O fata ca mine + liceu de fite = zero prieteni. Singuratate maxima! Ok, am O SINGURA prietena: Hannah Armstrong. Ma inteleg destul de bine cu ea, dar restul fetelor de aici sunt numai printese roz de bani gata, cu parinti avocati, bancheri, fotomodele sau staruri rock, crescute in puf. Numai sa le vezi ca ti se face scarba! Tocurile niciodata mai mici de 5 centimetri, haine de firma 100%, iPhone-uri 5 cu huse Svarowski si genti Gucci sau Armani. Ch...

Baietii?! Cum am spus, super draguti... Pacat ca majoritatea sunt varianta masculina a printeselor... Cativa sunt chiar de treaba dar au treburi mai bune de facut decat statul cu ,,cele nepopulare,,.

Eu sunt Monique Dawson. Siii...sunt boboc la liceul din centrul Washingtonului. Am 15 ani, parul blond, tuns bob, ochi verzi, cant la chitara, am o sora mai mica, Mary, de 7 ani, sunt exact opusul a tot ceea ce inseamna pitiponceala si nu suport fitele. Imi vine sa le rup capul printeselor de la scoala... Nu aveam foarte multi prieteni in generala dar macar nu erau toti niste infumurati. Partea interesanta la mine?! Sunt un magnet de ghinioane. Pur si simplu... Sunt mai ghinionista decat o pisica neagra! Si ghinionul de liceu a inceput odata cu repartizarea scolilor, dupa ce am terminat generala. Nu pot sa cred ca zic asta dar... Imi urasc intelectul! De ce, Doamne, de ce a trebuit sa iau 10 la ambele examene?! Chiar atat de mult ma urasti?!

Oricum, povestea incepe maine, cand e prima zi de scoala. Cu Hannah m-am cunoscut astazi, la premiera, unde am avut timp si sa imi creez o opinie despre marea majoritate de copii. Totul depinde de ziua de maine! Nu numai ziua respectiva, nici saptamana, nici trimestrul, nici macar anul scolar... Urmatorii 4 ani din viata mea depind de ziua asta! Daca o dau in bara, am dat de naiba. O sa fiu o ratata urmatoarele (aproximativ) 1460 de zile - adica patru ani... Super...

Liceul o sa ma manance de vie!

Astept pareri. :o3

Hope you enjoied! :*