Diary of a Teenager

Ziua 3 - Partea a doua: Shane Tikche

-Ce faci?? tip, smucindu-ma din bratele sale.

-Eu... Eu credeam ca... se balbaie nedumerit.

-Credeai gresit! Nu voiam sa te sarut! Nu te plac!! urlu rece, gesticuland in asa fel incat stropii de ploaie de pe geaca se risipesc pete tot.

Am mintit, evident. Dar nu as fi suportat niciodata sa il sarut cand stiu ca tot ce cunoaste el despre mine e o mare si gogonata minciuna. Nu pot sa-l am aproape, oricat de mult mi-as dori. Si chiar daca doare pentru amandoi, trebuie sa il ranesc. Numai asa il pot tine la distanta. Nu stiu cand ii voi spune adevarul; nu stiu nici macar daca i-l voi dezvalui vreodata! Dumnezeule, urasc sa mint... Ma simt ca un criminal! Pentru mine, sinceritatea si onestitatea sunt cele mai importante lucruri - bazele naturii umane. Iar in acest moment ma simt ca cea mai oribila persoana de pe planeta... Chiar mai oribila decat Jessica!

L-am privit in cel mai crunt si nemilos mod, pret de o secunda, apoi am luat-o la fuga spre blocul de lux - pentru ca daca am inceput minciuna, trebuia sa o duc pana la capat - lasandu-l buimac in ploaie. Nu credeam vreodata ca voi minti atat de mult o persoana la care tin enorm, ca voi rani inima pe care o iubesc sau ca voi privi pe cineva care tocmai m-a sarutat de buna voie cu atata ura. Desi falsa, tot ura era pentru el. Pana si cu privirea il minteam! Si nu in ultimul rand, nu as fi crezut niciodata - dar niciodata - ca Derek ma va saruta, de buna voie si nesilit de nimeni, in ploaie. Totul bine si frumos pana i-am aruncat acea ultima privire inghetata si rigida. Totusi, daca ar fi sa o luam logic, el a sarutat-o pe Miriam, nu pe mine... Fir-ar ea de logica!

Am urcat in viteza scarile lucioase din marmura neagra - doua cate doua - apoi am intrat la fel de grabita pe usa mare de sticla. In bloc era cald si eu eram uda pana la oase... Noroc ca geamurile era fumurii si Derek nu m-a putut observa cum ma holbam indurerata, cu ochii umeziti - mai mult de lacrimi decat de ploaie - la ultimele sale momente melancolice pentrecute in fata cladirii. Mainile ii atarnau inerte pe langa corp iar privirea ii era fix atintita spre a mea. Aveam senzatia ca ma priveste in ochi, dar mereu imi reaminteam ca in mijlocul contactului nostru vizual se afla o sticla intunecata, groasa de trei degete, deci el nu ma putea vedea. Dar eu da si asta aducea mult regret. Avea fata rosie, iar ochii tristi. Oare...plangea?! Asa pare... Sfinte! Cel pe care il iubesc m-a sarutat si eu am fugit, lasandu-l sa planga singur in ploaie! Nuuu, ce-am facut?? Ma simt mai jos decat podeaua!!

Isi lasa privirea sa cada pe asfalt, apoi facu stanga imprejur si pleca. Un gest reflexiv ma facu sa fac un pas spre usa, dar ratiunea ma opri, amintindu-mi de ce nu pot sa merg dupa el - pentru ca il minteam. Si cum nu pot sa ma apropi de cel pe care il mint si nici sa ii marturisesc adevarul, trebuie sa il tin cat mai departe posibil, chiar daca asta implica suferinta amarnica si inimi facute bucatele.

I-am privit trupul bine facut, perfect evidentiat de tricoul ce se mulase pe piele din cauza ploii. Stai... Geaca! Unde ii este...? O, nu... Eu inca am geaca lui pe mine! Geaca lui uda dar cu un dulce miros inconfundabil de aftershave. Iubesc pana si mirosul sau! Mi-am rezemat fruntea de sticla, continuand sa il urmaresc cu privirea. Era atat de frumos in ploaie. De fapt, el e frumos mereu... Dar acum parca mai mult ca niciodata. Si durea atat de tare!! Mult prea tare... Desi nu era o durere fizica, era insuportabila! Sa il vad suferind din cauza minciunilor mele. Sa il vad PLANGAND pentru mine...

Am mai facut un pas, apoi m-am oprit din nou. Nu pot, chiar nu pot! Ma duc la el ca sa ce? ,,Hei, Derek, stii, de fapt tot ce stii tu despre mine este o minciuna... Sa la numerotez? Ok: minciuna numarul 1 - nu ma cheama nici Miriam, nici Davidson, ci Monique Dawson. Da, stiu, acum iti amintesti? Am fost cu tine in generala, pana intr-a 5 a. Ma mai tii minte? Eu eram tipa aia pe care o urai din tot sufletul. Minciuna numarul 2 - nu stau intr-un apartament de lux, ci stau cu chirie intr-o garsoniera saracacioasa. Dragut, nu? Minciuna numarul 4 - stii, cand am spus ca nu m-am suparat cand te-a ''imprumutat'' Jessica in timp ce ne plimbam impreuna... Mda... Alta minciuna - de fapt imi venea sa o zbor pe geam pe idioata aia. Minciuna numarul 5 - cea mai importanta - cand ti-am zis ca nu te plac... Am omis faptul ca sunt indragostita pana peste cap de tine! A, da... Si motivul pentru care am venit dupa tine e ca sa iti spun ca te-am mintit in tot acest timp ca sa te fac, evident, sa suferi si mai tare! Hehe.''. Asta. In. Nici-un. Caz!! E clar, nu pot sa ma duc dupa el.