Diary of a Teenager

Ziua 3: Ploua cu minciuni

Dumnezeuleee!! Cea mai tare chestie posibila! Nu pot sa cred ca azi... Neah, daca vreti sa aflati, trebuie sa cititi pana la capat! Dar... Uau, CHIAr nu pot sa creeed!!!

Azi, fiind o alta zi din inceputul toamnei, a fost o una ploioasa. Problema a fost ca ploaia m-a prins pe drum inspre casa, pe nepregatite.

La scoala nu a fost nimic EXTREM de special... In pauze nu am facut nimic altceva decat sa bantui, ca de obicei, parca invizibila, de la o clasa la alta. M-am mai intalnit din cand in cand cu Hannah pe hol si am schimbat cateva vorbe - fara insa sa pomenesc ceva de Derek. Dar... Iupi! Azi am avut chimie! Singura mea ora comuna cu Derek. Si maine am sportul care, din pacate, il am alaturi de Jessica.

Legat de ora de chimie, astazi nu am facut practica, deci am stat fiecare in banca lui si am scris. Ce a fost dragut era ca Derek, desi statea la cateva banci in fata mea, pe diagonala, isi intorcea mereu privirea spre mine si imi zambea. Bineinteles, si eu faceam la fel!

Dar se putea sa ma evite ghinionul macar o zi?! Nu! Bineinteles ca nu! In orice caz nu pe mine, Moni-magnetul-de-ghinioane...

-Domnisorule Parks, imi puteti spune formula chimica a apei?

Insa Derek nu l-a auzit, din moment ce era concentrat la mine. Profesorul i-a ochit neatentia si l-a ridicat in picioare.

-Aa... se balbai Derek, panicat, deoarece nu auzise intrebarea la care trebuia sa raspunda.

O nu! A dat de belele din cauza mea - trebuie sa indrept asta!

Am intors paginile caietului pana la ultima fila si am scris rapid, cu litere de tipar, mari si groase, cu un market negru: H2O!.

-Pst! Derek! i-am soptit, ridicand caietul sub barbie.

Derek ma privi o clipa, apoi zambi, iar eu i-am facut cu ochiul.

-H2O, domnule profesor. Formula chimica a apei este H2O.

-Foarte bine... stramba profesorul din nas. Stai jos si fi atent!

Derek se mai intoarse o data catre mine si imi sopti:

-Mersi. apoi zambi.

In semn de raspuns, i-am intors gestul.

Dupa ora, Derek veni la banca mea, curios.

-Ai planuri dupa scoala?

-M... Teme... m-am incruntat. De ce?

-A... Eram curios.

-Voiai cumva sa mergem undeva? m-am interesat, ridicand o spranceana.

-Pai... nu mai conteaza acum.

-Daca vrei mergem maine, doar e vineri! l-am incurajat dupa un moment destul de lung de liniste.

-Da, e o idee buna. si ii reveni zambetul pe buze.

-Ok, pai... Vorbim mai incolo, sau daca nu, maine. am zis, punandu-mi una dintre baretele rucsacului pe umar.

-Ok, pa.

-Pa! l-am salutat zambind, si am trecut pe langa el, indreptamdu-ma catre iesire.

Cum spuneam, restul orelor nu s-a petrecut nici-un eveniment memorabil.

Dupa scoala, mergeam pe strada, spre casa, cand norii s-au sfaramat in catralioane de picuri de apa, dand drumul pe pamant la o ploaie sanatoasa. Iar eu eram doar intr-un ploveras gri destul de subtire, blugi negrii si ghete. Ce porcarie! Ce ma fac acum?

Am alergat la intrarea unui bloc, ascunzandu-ma sub copertina cladirii. Dar degeaba - deja eram fleasca pana la oase! Uf...

Dar, uite ca vine si miracolul: apare... nu stai, nu e nici-un miracol... E doar Jessica. E imbracata intr-o geaca roz de ploaie din fas transparent, ghete de cauciuc roz cu floricele (probabil prima oara cand o vad fara tocuri) si are deasupra capului o umbrela gigantica - pe care, daca nu ma insel, scrie ,,Jessica" - bineinteles, roz si ea. Dar evident ca nu o tinea ea ca doar ar durea-o manuta ei de portelan. Are un slujitor, probabil vr-un angajat de-al lu' taticu', ce o conduce pana la limuzina de rezerva, parcata in fata liceului.

Atataaat de fitoasa sa fii??

In fine, m-am ascuns mai bine si nici nu m-a observat. Adica, oricum, cine ma observa si pe mine? Va spun eu - nimeni!

Dupa inca cateva minute, ma pregatesc sa ma dau batuta deoarece ploaia, in loc sa se opreasca, se inteteste! Asa ca, chiar cand sa o iau agale prin furtuna, iata-l pe Derek, alergand ca un bezmetic... Totusi, inca foarte sexy! Nu ma vede si se opreste si el sub copertina unde stateam, apoi isi ridica privirea din pamant.

-Miriam! spuse, chinuit de rasuflarea exagerata de efortul fizic al alergarii prin ploaie. Groaznica ploaie, huh?

-Mie imi spui...?

Face o pauza apoi spune:

-Scuze pentru faza de azi cu Jessica... E atat de enervanta si falsa!

Uau! Nu pot sa cred ca Derek chiar crede asta despre ea...

-Eh, nu-i nimic... Stii cum e Jess.

-Poftim. E cam uda dar e buna... zise, scotandu-si geaca de piele neagra si pregatindu-se sa mi-o puna pe umeri.

-A, nu... Las-o pe tine, nu vreau sa-ti fie frig! In plus, iti sta prea bine ca sa nu o porti. l-am refuzat, zambindu-i larg.

-Ti s-a parut ca era o intrebare?! rase, ridicand o spranceana.

Am ras si eu si i-am acceptat oferta. El veni langa mine si ma imbraca cu geaca lui grea si larga, ce mirosea atat de dulce! Apoi isi incolaci mainile peste umerii mei. Amandoi eram fleasca, cu hainele leoarca si parul ud ca dupa dus.

-Ma imbratisezi? am zis chicotind, cuprinzandu-i incheieturile mainilor cu palmele mele.

-Daca te deranjeaza eu... dadu sa isi retraga bratele, insa eu l-am intrerupt, tinandu-i-le pe loc.

-Ramai asa. Imi place... am spus mieros, strangandu-i si mai mult bratele in jurul meu.

I-am putut simti zambetul - habar nu am cum - apoi isi sprijini usor barbia in crestetul capului meu.

Dupa cateva minute ploaia a mai incetinit si ne-am decis sa plecam spre casa.

-O sa te conduc. zise el autoritar.

-Mai are sens sa ma opun?! Oricum, imi vei spune ca ,,nu era o intrebare,, si tot ca tine vom face... am spus, pufnindu-ma rasul.

Rase si el, stiind ca am dreptate si am pornit spre casa mea. Dar... Nu! Nu casa mea... Apartamentul meu saracacios si luat cu chirie. Nu poate sa imi vada casa... Asa ca am facut alta tampenie specifica mie. L-am condus la cel mai de fite si scump bloc din oras.

-Uau... Tu chiar locuiesti aici?!

-Normal ca da! idioata ce sunt. Daca nu, ce motiv as fi avut sa te aduc aici?! si am ras fortat. la naiba...

-Asta e super! Norocoaso...

Ii evitam privirea. Nu as fi suportat niciodata sa ma uit in ochii cuiva si sa mint! M-as simti ca un criminal prins in toiul faptei.

-Ar trebui sa pleci pana nu se inteteste ploaia.

-Ai dreptate. Ne vedem maine!

-Pa! si dau sa fug dar mana lui imi incatuseaza incheietura, ma rasuceste intr-o pirueta si, ajungand in bratele sale, imi inchid ochii si imi las buzele dezmierdate de ale sale, ce se sfarama delicat de ale mele. Derek Parks, tocmai mi-ai furat cea dintai sarutare!

--------------------------------------------------------------------------------------------------------

Din nou, acest capitol nu a avut legatura cu realiatea... Dar na, ce sa facem?! Ca o poveste sa iasa buna, trebuie uneori si usor inflorita!

Soundtrack:

Bruno Mars - It Will Rain

Sper ca v-a placut sarutul...:> Astept pareri! :o3

Hope you enjoied! :*