1

238 18 0
                                    

Era acolo, mereu este acolo!
Ma priveste atent, imi priveste toate miscarile cu acei ochi negrii pe care deabia ii poti observa.

Pleaca ,te rog!
I-am spus asteptand sa zica ceva.
El doar privea, nu se misca si nu avea de gand sa raspunda.Mereu este la fel de tacut...

Ma ridic de pe sticla sparta ,incet, si ma asez pe scaunul din lemn incepand sa scot cu atentie cioburile din mainile mele.
Ii acordam priviri, scurte ,sa fiu sigura ca nu se misca de acolo.
M-am ridicat, iar el s-a apropiat.

Eram speriata, mereu sunt...nu mai aveam pe nimeni alaturi, sunt un simplu om clandestin in acest univers infinit.Fara parinti, fara rude apropiate, fara lucruri frumoase si fara prieteni...asa am inceput sa traiesc de cand m-am nascut.
Nimeni nu ma vrea.
Mi-am spalat mainile de sangele ce nu inceta sa iasa afara si am urcat sus.
El ma urma, oriunde mergeam eu, venea si el.

Datorita lui, nu ma mai simt atat de singura dar, in fiecare noapte, inainte sa adorm ma gandesc ca ma poate omora...
Ma asez pe patul subred si ma ghemuies pe singura perna pe care o aveam, incercand sa dorm.
Il priveam ca in fiecare noapte, lumina lunii intra cu usurinta prin geamul spart lasandu-ma sa il studiez mai amanuntit.Un corp aproape inexistent...ca o fantoma, dar mai diferit.

Lya-URMEAZA SA FIE RESCRISA-Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum