10

96 10 3
                                    

Eram ametita.
Am deschis ochii si am privit in jur.O esarfa imi acoperea cavitatea bucala ca sa nu pot scoate vreun sunet iar membrele mele erau legate si intinse pe masa rece unde stateam.
In jur erau cadavre...multe cadavre,parti din corpul acestora lipseau sau erau agatate de un carlig metalic impodobind macabru tavanul.
Sange si intestine peste tot iar mirosul iti provoca greata.

Umbra privea din colt.Simteam,ii simteam dezamagirea.Dar,de ce?Dezamagita?O fiinta aproape inexistenta sa simta ceva?Imi imaginam oare totul?Nu...pot simti asta atat de clar,la urma urmei m-a avertizat.Daca m-ar ajuta sa pot scapa de aici,as fi mai mult decat recunoscatoare.
Imi este frica...

Se aud pasi coborand la mine.Inceti si apasati...
Domnul Daniel Brasash ma privea cu bucurie.
♧Mulutumesc lui Dumnezeu ca te-am gasit!Am crezut ca te-am pierdut,Lya.
Ma amuza situatia, un amuzament neprevazut .Stiam doar de la inceput ca totul nu v-a fi frumos.Stiam, si uite...am avut dreptate.
Viata nu v-a fi niciodata mai frumoasa, poate doar mai rea.

Domnul Daniel paseste la masa murdara de sange si ridica una din multele "ustensile"  , se apropie de mine si ma priveste.

♧ Sunt nerabdator!

Lya-URMEAZA SA FIE RESCRISA-Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum