6

90 11 0
                                    

Era acolo, aceiasi umbra...aceiasi ochi care ma priveau insistent.
Acopar cu ajutorul mainilor ce era de acoperit dupa care merg in baie.

Stiam ca degeaba as incerca sa vorbesc...acum ca stiu de ce este in stare imi este mai frica decat inainte.

Imi imbrac rochita uda si cobor jos pe canapeaua din sufragerie.Ma uitam cum picaturile de apa se zdrobesc rapid la atingerea lucrurilor solide lasand in urma mai multe picaturi care la randul lor aveau sa dispara.
Umbra isi facu loc in coltul camerei, privea in tacere.
Un peisaj superb avea sa descrie scena picaturilor.


Ce aveam sa cer mai mult inafara de liniste?Era relaxant sa stau aici pe canapeaua prafuita.Imi inchid ochii usor si ma asez pe o parte.
Imi era din ce in ce mai frig ,avand rochita uda pe mine nu era bine deloc.Ma ghemuiesc mai strans ca sa ma pot incalzi putin dupa care adorm.


Lya-URMEAZA SA FIE RESCRISA-Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum