3

139 14 0
                                    

Soarele ii ceda locul lunii lasandu-ma ghidata de lumina felinarelor care palpaiau usor.
Era el, apare din intuneric cum face mereu.
Departe de lumina ,privea insistent.
Ma asez pe o banca si savurez incet putin din painea pe care o aveam.
Trecusera ceva de cand nu mai mancasem asa de bine.
La un moment dat felinarele se sting lasand ca umbra sa se apropie de mine.Frica, frica imi strabatea tot corpul privindu-i ochii lucitori , era asa de aproape.
M-am ridicat si m-am comportat firesc indreptandu-ma spre locul numit "acasa".
Se auzeau voci inauntru asa ca am refuzat sa intru si m-am ascuns dupa bucata mare de perete spart.
Ii puteam observa cu greu, dar puteam recunoaste cu usurinta plansetele a doua fete.
Trebuia sa le ajut dar cum?Ce poate face o fata neputiincioasa ca mine?

Umbra se apropie de mine si imi pune mainile la ochi, era ceva nou...nu o puteam simtii, era ca si cum un vand m-a pus sa fac asta.Am decis sa stau asa, trebuia sa existe un motiv pentru care se apropiase mai mult decat deobicei.
Dar asta nu m-a impiedicat sa trag cu ochiul.

Era acolo, se apropia de acei tipi deghizati si se pune in fata lor, in fata fetelor care probabil tremurau de frica.
Au scos cutitele si au incercat sa il omoare, era inevitabil sa incerci sa omori ceva ce nu poate fi atins.

Lya-URMEAZA SA FIE RESCRISA-Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum