6 nopti printre nebuni

In sfarsit,lumina zilei...

Abia mi-am revenit după ce era să fiu spânzurat.Am plecat spre laborator.Am intrat,iar apoi l-am contactat pe Vlad prin stație.
-Vlad,mă auzi?
-Da,te aud.
-Ai ajuns la computer?
-Da.Să introduc codul?
-Nu încă.Gazda are semnele vitale active?
-Da.
-Bun.Voi ajunge imediat.
-Bine,te voi aștepta.
În timp ce mergeam pe coridoarele laboratorului mă cuprinse  un sentiment de melancolie.Totul era la fel de curat,exceptând cadavrele sfasiate si sângele de pe pereți.Mergeam destul de repede.Nu vroiam sa il las pe Vlad să mă aștepte.Eram în situația asta de 6 zile.Vreau ca acest coșmar să se termine cat mai repede.Am deschis ușile de acces ale personalului,dar am fost lovit extrem de puternic.Era singurul subiect care a ajuns în faza finală a testelor.Avea aceeași masca de hokey.M-a prins de umar cu o mână și cu cealaltă m-a apucat de gat.Eram prea ametit pentru a opune rezistență.Acesta începu să plutească în aer și îmi dăduse drumul.Era forta.Această începu să-l izbească de pereți până ce n-a mai rămas nimic din el.Era împrăștiat peste tot.

M-am ridicat si am ajuns în camera principala.Cea în care am reparat ultima eroare la Murkoff înainte de a fi prins.Acolo m-am întâlnit cu Vlad.
-Waylon,slava domnului ca ești bine.Am auzit niste izbituri puternice.Ce s-a întâmplat?
-Nu avem timp de asta.Coboară si dute la panoul central.Când îți voi spune trebuie să introduci codul.
-Am înțeles.Uite,în caz de ceva ia cardul se memorie de la camera mea.Pe  sunt toate înregistrările făcute aici.
-Sigur.Bine ca mi-ai adus aminte că mai am si eu o camera in birou.Grabeste-te!Vreau aa iesim.Eu voi activa panoul.
-Cobor imediat.
Acesta cobora iar eu m-am pus la computerul meu.Sper ca pentru ultima oară aici.Am activat panoul.
-Vlad,tastează codul acum!am strigat eu în stație.
Acesta l-a introdus,iar pacientul gazda muri prin sufocare.Acum trebuia să plecăm."Forta" ar trebui să se dematerializeze în vreo 15 minute după certatarile făcute.I-am spus lui Vlad să vina inapoi,dar,nu,nu se poate...Apăru forta.Ușa se bloca.Eram separat de Vlad.Forța începu să îl izbească de tavan,scări panou de tot ce era solid.Acesta urla de durere si se puteau auzi cum oasele sale se rup.Această îl ridică cam patru metri si ii dădu drumul.Vlad căzu si își zdrobise genunchiul,apoi forta dispăru.
-Vlad!Vlad!Nu pot ajunge la tine.Poți merge?
Nu fu capabil să îmi dea un răspuns.Se auzeau doar țipete de durere.După aproximativ un minut lua statia si îmi răspunse.
-Nu stiu. Am coastele rupte si genunchiul zdrobit,iar coloana este fracturată.Te rog,ajuta-ma Waylon!
-Nu pot ajunge la tine.Uite,pe coridorul din fata ta este o ieșire.Încearcă sa mergi până acolo.Te voi urmari prin monitorul de supraveghere.
Imediat ce vei ieși voi veni si eu.
-Bine,voi încerca.
Vlad incepu să meargă pe coridor,dar cădea la fiecare câțiva pași.Totuși,va reuși.E aproape de iesire...
dar orice speranță se spulberase...Pe ușă intrară patru soldati M.H.S.
Erau soldații privați ai firmei Murkoff.Unul dintre ei ținti si trase.Vlad nu apucase să reacționeze si căzu ca secerat de rafala de gloante. Am rămas încremenit.Vlad era mort,la fel ca si amicul său,si totul din vina mea.Imaginea inepu să se întunece.Apăru forta.Această poseda trupul lui Vlad,ucigand acei soldati.Aceștia țipau îngrozitor si au încercat să fugă,dar nu scapă niciunul.Trebuia să scap si sa arat lumii ce s-a întâmplat aici.Am mers în biroul meu pentru a-mi lua camera.Am coborât apoi,ajungând în fața intrării.
Sprijinit de cadrul ușii din fata se afla Chris,angajatorul.
-Waylon,cum de naiba ești în viața.Să facem un targ.Tu mă ajuți,eu te ajut si fiecare își vede de viață sa.Ce spui?
M-am apropiat de el,gandindu-ma ca poate măcar acum vorbește latura umana din el.Dar părea că făcusem ultima greseala din viața mea.Acesta scoase un cuțit și mi-l înfipse în stomac de două ori.Am căzut sângerând extrem de puternic,iar respirația era tăiata aproape complet.
-Nimeni,nu trebuie să știe!Nimeni!urla el cu o voce disperata.
A vrut să mă înjunghie a treia oară,însă aparu forta care se află acum în corpul lui Vlad.Această îl ridică în tavan pe Chris si il rupsese în două.Cu ultimele puteri m-am ridicat si am ieșit afară.În sfârșit,lumina zilei...
Am mers printre mașinile militare și am ajuns la un Jeep roșu din fără porților.Probabil ca era al lui Vlad.Cheile erau în contact.Forța veni afară.Am pornit camera pentru un ultim cadru cu aceasta,apoi am trecut prin poarta,si am mers acasă la sotia si fii mei.

După 30 de minute de mers cu mașina am ajuns.Rana nu mai sângera,dar încă mă durea ingrozitor.Ei dormeau.Am luat laptopul si am vrut sa încarc imaginile pe internet,dar un individ însoțit de doi soldați cu arme automate intrase în casă.
-Waylon,sper ca ești conștient de bariera pe care o treci aici.Acolo sunt destule imagini pentru a distruge compania Murkoff.Ce s-a întâmplat acolo este peste înțelegerea ta morală.Dacă vei încarcă imaginile,viața ta s-a terminat.Nu vei fi singura tinta.Sotia,fii tăi,tot ce iubești se duce naibii.Dar asta este lucrul corect de făcut,nu?Să ii pedepsești de cei răi.Murkoff te-a rănit chiar atât de adânc?Odată ce apeși acel buton,toată viața ta se încheie aici.Ce alegi?
Am stat câteva secunde,iar apoi am răspuns:
-Nebunia asta se termină aicin!încărcând imaginile pe internet.
-Cum dorești Waylon.Băieți,le spuse celor doi soldați,scurt si la obiect.Nu avem toată noaptea la desipozitie.....