6 nopti printre nebuni

Unire in lupta

După ce am văzut acea scena nu știam ce să cred.Trebuia să găsesc acel laborator unde se făceau experimentele.Fără imagini cu acesta tot sacrificiul meu și a lui Derek ar fi fost în zadar.Am mers pe holurile celulelor.Eram la un penultimul etaj al ospiciului.La naiba!Nu-i nimic aici.Trebuie să ajung la subsol se pare iar liftul este stricat.Nu vreau să risc si sa vin pe unde am venit,așa ca am zis să ocolesc.Am intrat pe o ușă,dar era să cad în gol.A fost cât pe ce.Podeaua de la două etaje era ruptă.Trebuia să sar in partea cealaltă.Mi-am luat avânt si am reușit să mă prind de scândurile din capătul celălalt al camerei.Inițial am crezut că acele scânduri vor rezista,dar n-a fost așa.Am început să aud trosnituri si puteam spune doar că avea să fie destul de dureroasa căderea de la două etaje.Scândurile s-au rupt si am căzut în gol.Când m-am izbit de podeaua de dedesubt mi-am scapat camera intr-o crăpătură de nici 30 de cm.Nu pot să cred ce ghinion am.Acum am si glezna scrantita.Trebuia să găsesc camera neapărat.Nu concep să plec de aici fără ea.Am coborât pe scări șchiopătând încercând să-mi dau seama unde ar fi căzut.Am luat mai multe camere la rând.Camera de filmat nu era pe nicăieri.Am mai deschis o ultima camera.Sperăm să fie aici,însă ce am găsit aproape că mi-a provocat un infarct.Era Derek atarnat de un cârlig.Era mort de câteva zile.Camera era acolo.L-am dat jos pe Derek inchizandu-i ochii și acoperindu-l cu haina mea.Nu îl puteam lua cu mine.Îl voi lăsa acolo,chiar dacă mi-e greu să fac asta.Ecranul camerei era spart,dar încă mai funcționa.Am ajuns în fața scărilor de la subsol însă ușa de protecție era încuiat.Trebuia să mă gândesc la alta soluție.Din spatele acelei uși a aparat un pacient.
-Hei,tu!spuse pacientul.Nu are rost să îl mai descriu.Arată groaznic,la fel ca ceilalți.E bine ca era comunicativ si lucid.
-Vino la părintele Marthin.Trebuie să cobori aici.Îți voi da cheia la mănăstirea din curte.Grabeste-te!Numai tu ne poți ajuta.Ai grija.Nu știi de cine poți da pe afara.
-Bine.Voi veni imediat,am spus eu gandindu-ma ca nu sunt chiar singur aici.
Am ieșit în curte.Ploua torențial si era beznă.După vreo cinci minute de căutări am reușit să găsesc intrarea în mănăstire.Doi pacienți destul de solizi stăteau în fața ușii.Aceștia au deschis-o si m-au lăsat să intru.În interiorul mănăstirii se afla părintele Marthin crucificat înconjurat de mai multi pacienți.
-În sfârșit ai ajuns.Pe masa din fata ta se afla cheia de la ușile de la laborator,sau mai bine zis iad.Eu mă voi sacrifica pentru voi.Am făcut parte și eu din acești oameni care v-au distrus viațile.Sper ca ma puteți ierta.John,du la bun sfârșit ceea ce am început.
Acesta dădu foc crucii.Nu știu de ce au făcut asta.Nu trebuia să faca asta pentru iertarea păcatelor.Am spus că ar fi mai bine să nu intervin.Am fost lăsat să plec si m-am întors în azil.Am văzut că acolo era cineva.Nu era un pacient,ci doar un tânăr normal.M- apropiat prudent de el.Acesta încerca să deschidă usa de la scări.
-Hei,cine esti?am întrebat eu.
-Vlad?Sunt eu,Waylon.Tipul care ti-a trimis email-ul.Unde este amicul tău?
-Este mort...
-Îmi pare nespus de rău.Nu credeam că se va ajunge la asta..
-Nu e vina ta.Ne-am asumat riscuri când venit aici.
-Banuiesc ca ai aflat de "forță",nu-i așa?
-Se poate spune si așa..
-" Foarta" este un experiment abandonat.Am încercat să vedem dacă putem capta sufletul unui om.Inițial a fost doar ceva banal.Nu credeam că ca merge.Trebuie să scăpăm de ea.
-Cum?am întrebat eu puțin sarcastic.Este o fantoma,iar noi niște simpli oameni.Este invincibila.
-Nu chiar."Foarta" are nevoie de o gazdă.Această preia din personalitatea gazdei.Gazda este în laboratorul de la subsol.Ca să o oprim trebuie să închidem valva de ultimul etaj.
-Serios....am spus eu pe un ton fără viață.
-Ce?
-Abia ce am venit de acolo.Sau mai bine zis am căzut.
-Deci de asta schiopatai.Uite,mă duc eu la etaj să închid valva,iar tu dute la laborator.Voi deschide imediat usa.
-Nu e nevoie.Am eu cheia.
-Grozav!uite,ia statia asta.Vom putea comunica intre noi așa.Trebuie să introduci un cod la computerul principal.Îți voi da indicații si voi veni să te ajut.Intr-o sfera de sticla se afla gazda fantomei.Dacă îl ucidem fantoma nu mai poate să se materializeze.
-Ok.Voi cobora acolo,am spus bucuros dar și speriat.

*Din perspectiva lui Waylon*

Știam unde era valva,așa ca nu era prea greu să o găsesc.Nu s-a întâmplat nimic.Cei mai multi dintre pacienți sunt morți,însă locul ăsta este imens.Am închis valva de oxigen.Acum Vlad trebuia să sa testeze codul pentru a opri rezerva.
-Vlad,mă auzi?
-Da Waylon,te aud.
-Bun.Ai ajuns la computer?
-Nu încă.
-Ok.Îți voi da codul in caz ca mi se întâmplă ceva.Codul este 458900.L-ai notat?
-Da.Îl am notat.
-Grozav.Voi veni și eu la tine.
-Ai mare grija.
-Voi avea.
Îmi pare nespus de rău pentru amicul lui Vlad.Sper să scăpăm cât mai repede de aici.Am ajuns în fața ușii de la scări,dar unul dintre pacienți mă lovi.Am căzut jos,dar a continuat să mă loveasca.
-Ce?Credeai ca vei scăpa,nu?mi-a spus el.Nu,nu,nu...Șoarece de bibliotecă.Vei plăti pentru ce ne-ai făcut.
Nu puteam să spun sau să fac nimic.Eram prea ametit in urma loviturilor.Acesta mă tara in sala de sport.Acolo era zeci de savanți si paznici spânzurați de tavan.
-Am o sfoara speciala pentru tine!
Acesta îmi înfășura sfoara in jurul gatului.Mă atârnă de tavan și incercam din răsputeri să scap.
-Ești mai greu decât pari.Nu pentru multă vreme însă.
Acesta se încurcă în sfoara unui gardian atarnat.Am lovit puternic suportul de care era atarnat acel gardian.Corpul se desprinse iar tipul care vroia să mă spânzure fu agățat si o teava din tavan rupă i se înfipse în abdomen.Am avut un noroc imens.Trebuia să ajung la laborator si să-l ajut pe Vlad.