The Victory Of Sins

Capitolul 1

- Drace, injuratura mea strabate linistea noptii in camera spatioasa.

Intalnirea cu Snow Tiger a fost una dureroasa, mult mai dureroasa decat am preconizat. Acel barbat e cel mai bun asasin din lume, ucide fara sa clipeasca, totul sub privirea lui nebuna, sadica, chiar amuzata.

Ma ridic cu greu din pat, simtind un vag discomfort in tot corpul cuprins brusc de fiori. Sunt plina de vanatai pe abdomen, pe picioare si pe spate. Zvonurile ca e cel mai bun la arme nu e adevarat.

E cel mai bun in tot ceea ce face!

Gandul imi ajunge fugitiv la tata. Tot ce m-a invatat el pana la saptesprezece ani m-a ajutat foarte mult. M-a ajutat sa supravietuiesc intr-o lume infecta in care, de altfel, el m-a introdus. Fiind copil de mercenar, primele mele carti citite au fost manuale de asamblare a armelor. Prima mea jucarie a fost un M1911, un pistol semi-automat, cu un calibru de 45 , compact, greu, fara amortizor al sunetului. Inca mai am arma aia. Amintirile astea ma amuza, realizand ca imi este dor de el, de injuraturile lui cand nu reuseam ce dorea el, de privirile lui mandre, neinsotite de cuvinte de lauda...

Da, asa e... Tata nu ma lauda niciodata... Ce amintiri pline de nostalgie. . .

A fost primul cadou al tatalui meu. Si totusi daca primeam ursuleti si papusi nu ma ajuta sa ii tin piept lui Snow. Singurul lucru care imi alina durerile e privirea pe care mi-a adresat-o. Era uimit, impresionat ca eu, o femeie, i-am facut fata.

In ierarhie au aparut asasini femei, dar nu multi. Ce-i drep nu rezista, ele fiind ucise primele. Dar pentru asta m-am antrenat zece ani, sa traiesc, sa le arat tuturor ca se poate. Toti cei care m-au cautat au fost eliminati inainte de a ma gasi. Pentru asta s-a chinuit tata sa ma antreneze atat, ca unicul lui copil sa traiasca si chiar daca nu mi-a spus-o prea des, stiu ca ma iubeste. Din cate mi-a spus arat exact ca mama, insa am comportamentul lui si m-a iubit chiar daca am fost fata. Asta pentru ca a iubit-o femeia care i-a adus pe lume unicul copil, care i-a fost alaturi in momente grele, insa care a fost asasinata cand eu aveam doar cinci ani. Era avocat, iar meseria asta implica multe riscuri. Castigand un proces, castiga si un dusman in plus, iar unul din ei sigur i-ar fi pus capat zilelor. Bineinteles, noi speram ca acea zi sa nu soseasca vreodata. Din cate imi mai amintesc, mama era o femeie incredibila, frumoasa, inteligenta, blanda, cu o voce suava. Nu pierduse niciun proces la cei douazeci si trei de ani pe care ii avea si trecuse prin multe. Cu toate ca tata nu mi-a spus niciodata asta, stiu ca am distrus multe vieti. Daca mama nu ramanea insarcinata cu mine, ar fi trait, nu ar fi fost alungata din familia ei, si-a fi continuat viata fericita, asa cum merita.

Gandurile imi sunt distrase de Lukas, baiatul pe care tata l-a gasit cand eu aveam sapte ani. E mai mare decat mine cu cinci ani si imi este ca un frate. Nu este asasin, dar stie in ce sunt implicata si el ma ajuta cu armele. Imi flutura un plic in fata, dupa ce strabate camera si ajunge in fata mea.

- Ce-i asta?

- A sosit de curand Vic. Pare ca e o misiune grea. Acontul este destul de grosut. Cand te retragi?

Tot spera asta. I-am promis de cativa ani ca o sa o fac, ca o sa-mi vad de scoala, dar ma incita prea mult viata mea. Cu toate ca are dreptate. Am optsprezece ani, ar trebui sa ma gandesc la viitor, unul care sa il multumeasca si pe el si pe mine.

- Nu stiu. Mai am timp de gandire. Pot sa iau o pauza un an si apoi sa merg la facultate. Ii zambesc, un zambet care se vrea a fi inocent. Se incrunta.

- Vezi sa nu. Te vei inscrie anul asta si vei lasa munca ta in folosul omenirii pentru Snow.

Vorbeste dur si aproape ca ma face sa tremur. Asta imi mai lipsea, un Snow incantat, un Lukas infuriat si ce mai urmeaza? Imi va spune tata ca se calugareste? Imi observa privirea, iar trasaturile i se imblanzesc.