The Victory Of Sins

Capitolul 15

- Tu vrei să îmi spui că vom sta aici, fără să facem nimic, în timp ce casa în care ai copilărit de când ai fost adusă pe lume este distrusă?

Aydan îmi reproșează în continuare pe o voce șoptită, deși i-am spus clar că buncărul este izolat fonic și poate chiar și să țipe, dacă ar vrea. Însă prefer să nu țipe, nu pe subiectul ăsta.
Are dreptate, în mod normal m-as duce acolo și aș mătura cu ei pe jos pentru că au îndrăznit să îmi invadeze casa, momentan doar curtea și terasa de afară pe care mai au puțin și o dărâmă cu totul.

Însă știu cum va proceda Aydan, care în clipa în care vede intrarea în buncăr deschisă va ieși odată cu mine, în speranța că îmi va fi de ajutor. Dar eu nu vreau să o pun în pericol și nu vreau să îi testez acum abilitățile dobândite în urma antrenamentelor. Chiar și atunci, tata mi-a dat ordin strict să nu fac antrenamente fizice cu ea, doar armament, iar eu m-am limitat la asta.

Mă uit mai atent la costumația lor, la mașinile cu care au venit, la armamentul de care dispun și încerc că îmi dau seama ai cui sunt oamenii ăștia, dar niciun semn distinctiv nu apare pe echipamentul lor. Aydan îmi face semn că se petrece ceva la una din mașini. Ieșind din una din cele 5 dube negre, un cuplu îmi atrage atenția mai mult decât toți ceilalți. Explozie, alături de o femeie cam de aceeași vârstă cu mine, înaintează pe poarta dărâmată, cu fețe pline de dezgust.

- Neisprăvitul ăsta nu era angajat de Giroux?

Mă rezum doar la a aproba din cap, dornică să aflu ce caută ei aici. Nu mare mi-ar fi mirarea să mă caute chiar pe mine, dar atâta timp cât sunt in buncăr, nimeni și nimic nu mă poate intercepta.

- Aydan, dă-mi dosarul pe care mi l-a dat Kalos cu datele lui.

Femeia îmi întinde grăbită dosarul din care cade chiar înainte de deschidere o poza. Țin minte că îi cerusem lui Kalos o poza a logodnicei lui, înainte să plece în misiunea de salvare. Fotografia cade cu imaginea în jos, iar clipele care trec până o ridic și o întorc spre mine, sunt încărcate cu multă agitație.

Asemănarea femeii din casa mea cu femeia din poză este una izbitoare, ceea ce îmi confirmă temerile avute. Am vrut să cred până în ultima clipă că dama cu care se afișează Explozie nu este logodnica lui Kalos, dar se pare că instinctul meu chiar nu mă înșeală niciodată.

- Jigodie fără scrupule, mormăi mai mult pentru mine, însă știu că Aydan a văzut totul. Aș putea să o omor cu ochii închiși pentru ce a făcut.

Starea mea de nervozitate și agitație mă face să îmi pierd controlul pentru câteva clipe, clipe suficiente cât să iau în calcul că ies de aici, iau o mitralieră și îi găuresc capul femeii ăleia care și-a permis să își bată joc de sentimentele prietenului meu.

- Nu este treaba ta, Victoria. Kalos trebuie să își poarte singur bătăliile. El va ști cu siguranță ce să facă și cum să procedeze când o va avea în față.

- Kalos e în stare să o ierte, Aydan! Nu am chef de lecțiile tale de viața cu morală bonus.

Dacă până acum am admirat femeia asta pentru stăpânirea de caracter, acum sunt sigură că trebuie să îi ridic o statuie. Își încrucișează brațele la piept, într-o postură de părinte care își ceartă copilul și mă privește serioasă.

- Dacă tu crezi că te voi lăsa să ieși de aici, fără să mă iei cu tine, te înșeli amarnic. M-am săturat să îmi fie purtat de grijă mai ceva ca unui copil. Sunt femeie în toată firea, pentru numele lui Allah! Am o educație și studii pentru care am riscat prea multe, doar ca să stau aici și să aștept ca noua mea familie să se comporte ca vechea mea familie și să mă excludă din orice activitate. M-am săturat să mai fiu considerată o povară sau o piedică!