The Victory Of Sins

Capitolul 2

Dupa o saptamana clientul nu m-a cautat, probabil crezand ca am murit in incendiu, insa banii totusi mi-au fost virati in contul anonim pe care il poate detine orice persoana publica si nu numai.

Intoarcerea in New York, orasul in care locuiesc de altfel, a debutat cu cea mai grozava cearta pe care eu si fratele meu am avut-o vreodata. Fiind ranita pe o suprafata foarte mare a corpului, am izbucnit intr-un ras foarte ciudat - mi-au fost afectate cateva coaste - cand l-am vazut punandu-si mainile in cap si injurand. Mi-a interzis complet sa mai accept vreo misiune, iar eu, ca un copil certat de parinti, doar am aprobat absolut orice cuvand rostea el, inclusiv fiecare vorba urata la adresa intregii lumi in care lucrez.
Saptamana ce a urmat a fost una foarte linistita, tata si Lukas fiind plecati fiecare in propriile calatorii de afaceri. Bineinteles, l-am implorat pe fratele meu sa nu ii spuna tatei situatia pe care am intampinat-o. Linistea in care am stat, inconjurata doar de mancare, carti si vocea incredibila a lui Adele, m-a linistit. A trebuit sa profit de pauza de recuperare pentru a stabili strategii, atat referitoare la cariera, cat si la viata, viata de care nu prea m-am ocupat in cei optsprezece ani pe care ii am.

Am simulat de asemenea o intalnire cu Demon, pentru a sti cum sa imi perfectionez miscarile si ce decizii ar trebui sa iau intr-o lupta cu el.

Pufnesc din nou, singura, intr-o incapere uriasa, gest pe care il fac din ce in ce mai des in ultimul timp.

Pe cine naiba pacalesc? Am simulat nu doar o data o intalnire ipotetica! De zeci de ori am derulat sarutul, lupta, totul si nici acum nu stiu cu ce m-ar ajuta asta.

Insa stiu ca nu trebuie sa mai arat nici macar o slabiciune sau vreo urma de retinere in fata lui.

Doar nu va crede Deltora ca un sarut imi va da peste cap cariera si viata! Insa de un lucru sunt sigura, dupa eliminarea lui ma retrag. Am avut parte de foarte multe provocari in intreaga mea cariera, iar Snow Tiger a fost cea mai imprevizibila si mi-am dat seama ca nu voi mai intalni un adversar ca el, atat de complet, de puternic, de necesar. Am avut nevoie de el pentru a-mi gasi calea, iar daca duc misiunea la bun sfarsit, ma pot ocupa de scoala si de viata.

Sarutul lui, insa,  mi-a deschis ochii. Vreau sa simt iubire, respect si devotament. Constientizez ca nu asta am simtit atunci cand buzele noastre s-au atins, dar am simtit fiori incredibil de puternici si mi-am dat seama ca asta vreau, sa ma simt iubita, sa fiu asteptata cu o floare, sa fiu trezita cu un zambet.

Nemernicul! Sigur a vrut sa ma sensibilizeze cu sarutul ala si sa fiu a naibii daca nu a reusit! Desigur, ma gandeam la facultate, dar nu si la o familie. Sunt o persoana singuratica, retinuta si nesociabila, toata viata mea am fost asa si nu simteam nevoia unei schimbari.

Sunt smulsa cu brutalitate din gandurile mele pline de ochi verzi, buze si lupte, cand in apartament se aude soneria. Incerc sa ma pregatesc psihic pentru o cearta, asta pentru ca nu i-am spus fratelui meu unde anume m-am luptat cu Demon, sau cat de distrus este locul acela. Cele doua zile petrecute cu el, au fost adevarate cautari de comori, deoarece am ascuns absolut orice telecomanda sau dispozitiv de pe care ar fi putut afla noutati.

Fac un scurt inventar cu persoanele care s-ar putea afla de cealalta parte a usii, in timp ce analizez marmura podelei. Lukas, vreun vecin, poate Fillipe, arhitectul care a creat acest apartament si care ne este de altfel vecin si un prieten foarte apropiat, poate chiar Demon, m-ar cauta atat de urgent, dar insistentele cu care este apasata soneria ma fac sa realizez ca cel care ma cauta este o persoana foarte furioasa.

Sigur e Lukas care a aflat de programul meu de demolare in oras, sigur s-a dat deja la stiri, sigur o sa faca pe dracu' in patru cu asta. Oh, la naiba! Ma omoara din prima! Dechid usa dupa cateva cruci si o inhalatie profunda, chiar si cu durerile mele cauzate de coastele lovite.