Simti ca mori usor usor, cand nu poti avea ceea ce-ti doresti.
Simti cum ti se duce cheful de a trai si de a merge inainte.
Simti cum nu mai poti sa stai asa, singur, fara nimeni langa tine, fara nimeni care sa te inteleaga, fara nimeni care sa-ti puna o mana pe umar si sa te intrebe " mai poti, omule?"
Fara nimeni caruia sa ii pese de cum stai tu, doar cu prejuditiile altora si cu refuzul lor de a te calcula .
Traind pentru a fi sclavii celor ce sunt mai buni in ceea ce fac.
Sclavii societatii ce-si bate joc de fiecare in parte transformandu-i in marionete.
Marionete ce fac si gandesc acelasi lucru.
Rar apare unul ce gandeste la fel, dar ce e transformat si el ca toti ceilalti.
Si foarte foarte rar apare cineva ce se opune la toata tarasenia asta, unul ce gandeste pentru el, unul ce incearca sa schimbe ceva, dar fara niciun rezultat.
Si tot incercand, si tot incercand, nu reusind sa se remarce, decide sa se ascunda.
La fel si eu. Si eu ma ascund de societatea in care traiesc, mi-e rusine de ceea ce suntem.
Ma ascund de criticele lor, de perfectiunea lor...de ei.
CITEȘTI
Jurnalul unei fete Emo.
Ficción General... Scriu doar sa-mi distrag atentia de la gandurile negre. Scriu doar ca sa nu fac alte prostii. Scriu. ... Si nu-mi pasa daca ma criticati. .
