Can°t let her go => Niall Horan Fan Fiction

Chapter 8

Am ajuns acasa la Rosse.Afara totul era atat de linistit,insa sufletul meu ducea un razboi,care nu mai inceta.L-am condus pe Niall in camera de la etaj,iar eu am plecat dupa trusa de prim ajutor.Cand m-am intors in camera,l-am vazut stand pe terasa,iar tricoul sau era aruncat pe jos.Am inchis usa usor fara sa-I atrag atentia si l-am privit.Statea cu spatele si ii puteam vedea costructia perfecta a corpului.Pielea aceea fina si muchii ce se incordau in lumina slaba a veiozei.Nu mai puteam rezista.Il ibeam pe baiatul asta.El era cel care maa facuse sa ma lupt cu mine insami atatea zile si pe langa asta nu puteam sa uit faptul ca s-a batut pentru mine.M-am apropiat usor care terasa,lasand trusa de prim ajutor pe pat.Cand am ajuns langa el,pentru o clipa am ezitat sa ma mai apropii,insa mi-am scuturat capul lasand gandurile sa plece departe.Mi-am pus mainile pe spatele lui,simtindu-i corpul care parca ardea sub mainile mele reci. A tresarit si s-a intors brusc prinzandu-mi mainile.

-Oh,scuze.Am uitat ca sunt rece….

-Shhh.Nu spune nimic.Doar…doar  taci  Amy.

Privirile noastre s-au fixat,iar o liniste deplina s-a lasat in jurul nostru,luna privindu-ne si fiind martora sentimentelor ce urmau sa fie dezvaluite.El si-a incolatacit bratele in jurul taliei mele,iar eu mi-am dus mainile dupa gatul sau.Pentru cateva minute m-am simtit pierduta intr-o alta lume,o lume unde parca luasem totul de la capat ,insa am tresarit cand mana sa mi-a atins incet obrazul,facandu-ma sa inchid ochii.

-Amy…

-Da, Niall?

-Nu ma parasi,te rog !

Simteam atata durere in glasul sau,iar acea durere parca imi facea inima sa se sfasie.Mi-am lasat capul pe pieptul sau,iar o lacrima a aluncat de-a lungul abdomenului.

-Nu plange.Nu merit nici macar o lacrima de-a ta.Esti prea pretioasa Amy,pe cand eu sunt doar un …

-Nu. Nu am nimic special.Sunt o simpla fata,care poate fi ranita usor chiar si de niste vorbe sau gesturi.Iar tu esti tot ceea ce-mi pot dori.Niall,m-am luptat zile intregi cu sufletul si mintea mea incercand sa aleg un raspuns.

-Si ce ai ales?

-Sa raman si sa risc alaturi de tine.Nu te voi parasi,pentru ca nu asta e ceea ce vreau.Am incercat sa te uit,dar mai mult rau mi-am facut.Niall,te vreau doar pentru mine.Stiu ca poate suna ciudat,dar nu vreau sa te pierd din noi.Dovedeste-mi ca meriti efortul si sansa mea.

-Amy Stewart iti promit ca nu te voi mai rani ! Esti cea care m-a trezit la realitate .

Si-a lipit fruntea de a mea si am putut sa-i simt respiratia pe fata mea.Pe fetele noastre a aparut un zambet atat de nevinovat si plin de fericire.

-Ai sa vezi ca de acum o sa te rogi de mine sa te las in pace. *A spus-o razand si strangand-ma si mai tare la piept*

-Oh,deocamdata nu ma pot plange. As fi chiar bucuroasa.

Vantul rece al noptii,dansul frunzelor si luna care era martora si care parca ne privea impacata,toate aceste elemente ne cuprindeau intr-o vraja a unei iubiri ce se afla la inceput de drum.Era o iubire noua si era a noastra.Eram pierduta in ochii aceea albastri,cand dintr-o data am simtit cum ma ridicam de la sol.Niall ma ridicase in bratele sale.Mi-am incolatacit mainile in jurul gatului sau,cufundandu-mi fata in pieptul sau.Ii puteam auzi inima cum bate puternic,pe cand fluturii nastrusnici din stomacul meu inebuneau.A mers cu mine in brate pana la pat si m-a asezat usor,invelindu-ma cu patura ce era asezata gramada pe pat.L-am privit nedumerita sic and a vrut sa se ridice l-am oprit strangandu-l de mana.