Atingeri Interzise

Prolog

Atingeri Interzise

-A venit Dean, a venit Dean! strigă Maria, una dintre fetele care lucrau în casă, venind în fugă în living și fluturând o cârpă de praf, neîncăpându-și în piele de încântare.

Aimee Daniels își ridică în acel moment privirea spre Maria, odată cu mama sa, și lăsă cartea să-i alunece în poală.

-A venit Dean?

-Da, chițăi Maria țopăind de fericire. E la porți, toți cowboy-i s-au strâns în jurul lui.

Puse cartea deoparte, își dădu jos ochelarii de pe nas și fugi la etaj. În sfârșit venise! Nu-l mai văzuse de ani de zile! Ajunse în camera ei și se îndreptă spre balcon, dând ușile la perete și oprindu-se brusc de balustradă, abia răsuflând de extaz. Nu știa dacă să zâmbească până îi crăpau obrajii sau să plângă de fericire.

Era atât de frumos! Cum rezistase fără să-l vadă atâția ani? Venea călare pe un cal negru, însoțit de prietenii lui. Arăta divin, cu părul negru lung până la baza umerilor, purtând o pălărie tipică de cowboy. Cu o mână ținea hamul, iar pe cealaltă o avea sprijinită de cureaua pantalonilor. Purta o pereche de blugi uzați care-i făceau picioarele să pară foarte musculoase; nu că n-ar fi fost. Avea o cămașă veche pe care o închisese la mișto la câțiva nasturi, lăsând pieptul bine făcut si bronzul arămiu la vedere. Aimee tânjea să sară în brațele lui!

-Dean! strigă de la balcon făcându-și palmele căuș în jurul gurii.

Ochii lui căutară vocea care-l strigase. Simți că se topește pe picioare când două săgeți albastre o străpunseră cu privirea de sub pălăria de cowboy. Privirea lui o scrută câteva secunde, timp în care toată lumea se uita la fiica patronului care striga de la balcon.

Ochii lui Dean se măriră de surprindere când realiză cine era puștoaica frumoasă care-l striga de la balcon. Crescuse atât de mult fiica prietenilor lui cei mai buni? Și ce Dumnezeu căuta îmbrăcată în cămașă de noapte pe balcon?!

-Vino-ncoa, necaz mic! îi strigă puternic cât să-l audă. Ea zâmbi și mai puternic dacă se putea.

Observă privirea fermierilor din jurul său, încruntându-se intantaneu.

-Și pune ceva pe tine! îi strigă iar, dar ea deja intrase în casă.

Aproape imediat, își mutară cu toții privirea dinspre balcon, înapoi la Dean. Nici nu apucă să se dea bine jos de pe cal și să strângă pe câțiva în brațe, că ușile casei se deschiseră, iar Aimee trecu în goană pe lângă mama ei, care stătea în prag și privea spre ei.

Dean căscă ochii cât cepele când văzu cum alerga dementa spre el, îmbrăcată într-o cămășuță de noapte albă și un capot desfăcut care flutura în bătaia vântului. Nu știa dacă să meargă spre ea și să-i dea o îmbrățișare de urs sau s-o pună pe genunchii lui și să-i dea o bătaie la fund.

Aimee se apropie de el în fugă și practic îi sări în brațe. O prinse și-i izbi pieptul de al lui, strângând-o în brațele sale puternice și ridicând-o de pe pământ. Crescuse atât de mare! Oare ea era fetița care alerga cu frații ei mai mari și era plină de julituri în genunchi? Cât timp trecuse de când n-o mai văzuse... cinci, poate șase ani?

Devenise femeie. Simțea asta. Avea ce strânge. Pieptul ei era lipit de al lui. Și nu purta sutien. La naiba, asta nu era o situație în avantajul lui. Era moale și miroasea a levănțică. Ar fi rămas cu ea în brațe la nesfârșit, nici el nu înțelegea ce era cu sentimentul ăsta, dar ținând cont că era fața prietenilor lui, o lăsă jos fără tragere de inimă, înainte să bage pe cineva la bănuieli.