Cap.1 : Rapirea

50 8 6
                                    


         Vazandu-ma ranit, pus la pamant cu pistolul pus la cap asteptand pe cineva sa ma salveze. In ultima clipa ma gandeam ca tot ce trebuia sa fac acum un an ierea sa invat mai mult la egzamenul de bacalaureat, ca sa ma pot angaja la locul de munca la care vroiam. Dar fiinca nu am invatat, crezand ca stiu raspunsurile, nu am trecut clasa iar parinti mei m-au obligat sa merg ca stagiar la un parc unde locuiam impreuna cu noul meu coleg de camera.      

 Dupa sase zile de tortura a venit si ziua libera. In fiecare duminica este ziua noastra libera. Brusc de dimineata a oprit o duba neagra in fata casei unde locuiam. Doi oameni au iesit din masina si au intrat in casa. Dupa l-am trezit pe colegul meu de camera si i-am zis ca doi oameni au intrat in casa am incuiat usa de la camera si am sperat sa nu ne gaseasca. Dar din pacate dupa doua minute unul din ei a spart usa, intrand in incapere. S-a apropiat de mine, eu fiind atat de speriat incat nu am putut reactiona cand a ridicat mana dreapta in care tinea un mic pistol cu socuri electrice. Inainte sa  apuce sa apese pe tragaci, colegul meu a incercat sa il loveasca in cap cu o veioza pe care a reusit sa o obtina de pe biroul de langa pat. Misteriosul intrus care se afla in camera mea, s-a ferit si a apasat pe tragaci, astfel trimitand socuri electrice prin tot corpul meu. O amorteala totala m-a cuprins, simtindu-mi picioarele din plumb. Am cazut pe podea , ochii mei  cazand  pe omul imbracat in negru care zambea victorios. Nu am mai putut vedea nimic din cauza ca ochii mi s-au inchis, purtandu-ma intr-un somn adanc.    

          . . . 

 O durere groaznica m-a fortat sa ma trezesc. Mi-am deschis usor ochii, dandu-mi seama ca ma aflam intr-o duba, in miscare. Langa mine se afla un tip ce purta un costum negru cu o pereche de ochelari negri care imi dadea  fiori  pe sira spinari.

-Erea si tipul sa te trezesti Geret Smith.

  Stiind ca asta nu este  numele meu si ca defapt e numele colegului meu de camera. Pe mine defapt ma cheama Luke Wilson dar ditr-un motiv, pe care nici acum nu l-am iteles, m-am prefacut ca ma cheama Geret Smith si bine am facut fiinca daca le-as fi zis ca nu sunt el m-ar fi omorat. Fix in momentu acela m-am gandit pentru prima data sa imi deschid gura.

-Ce vreti de la mine? Vocea imi era putin balbaita, deoarece eram chiar speriat de intreaga situatie. 

- Ai fost selectat sa faci parte  dintr-o  agentie secreta de spioni. Vei avea la dispozitie un an intreg sa inveti sa devi un agent secret profesionist, altfel vei fi ucis sau trimis intr-o misiune nepregatit, unde vei muri in timpul ei, cel mai probabil gaurit de gloante.

 Explicatia barbatului ma lasa  si mai confuz ca la inceput. Neuroni imi functionau la putere maxima dar tot nu puteam pune cap la cap ce se intampla. Vocea imi era tremurata cand l-am intrebat:

-Dar de ce eu?


 * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Acesta este primul meu capitol, din prima mea carte.

Daca v-a placut va rog sa  votati si sa comentati, am nevoie de  parerile voastre ca sa continui.


Agent Din IntamplareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum