Cap.5: Adevarul iese la iveala

30 4 3
                                    

Ai zice ca antrenamentul cu Jessica ar fi mult mai usur decat antrenamentul cu Zayn dar nu a fost. Totul a fost un chin, la fie care gresala facuta ma pune sa incep cursa cu obstacole de la inceput. Pana cand am facut  perfec si ma cronometrat pana cant am terminat cursa intr-un minut si patruzeci de secunde.

-Bine ai reusit acum haide sa ne  intoarcem inainte sa opserve cineva ca nu suntem in camerele nuastre. Si la auzul cuvitele Jessicai am plecat imediat spre camera mea. A doua zi la la antrenament seful nostru de echipe Zayn a anceput sa ne vorbeasca.

-Astazi vom da un test si vom vedea cine din ecipa ie nepriceput daca veti rata tesul nu veti trece mai departe cu restul ecipei si veti fi lasati an urma sa faceti egzerciti suplimentare cu restul persuanelor care nu au trecut deci cine vrea sa anceapa.

-Eu. Am spus prin de incredere.

-Geret vrei sa pierzi din nou. Mi-a spus Zayn cu o voce batjocorituare.

-Sa sti ca de data asta am sa reusesc.

-Bine atuci sa incepem pe locuri, fi gata, start. Dupa putin timp ajung la sfarsitu cursei cu obstacole.

-Felicitari Geret ai...trecut?! Spune el chiar mai mirat decat mine.

-Se pare ca ai trecut cursa cu un minut si treizeci si doua de secunde vei merge mai departe.

-Serios!Am spus eu plin de mirare si bucurie.

-Am uitat sa va spun ca cei ce au trecut vor avea liber restul zilei de azi si maine daca doresti poti merge la tine in camera.Si am plecat in spre camera mea si ma relaxez pana ce oboseala si-a spus cuvantul sI am adormit.

    . . .

Aud o bataie in usa, ma trezesc si ma uit la ceas, scria opt patruzeci si sapte deschid si dau peste Jessica.

-Ce cauti aici sigur ai trecut testul de ce nu te relaxezi avem liber.

-Ieste timpul pentru anrenament daca nu te-as fi ajutat ieri ai fi ratat teestul asa ca vom continua antrenamentul asa ca pregatestete in cinci minute sa te duci in sala de antrenament.

-Bine am sa vin.Dupa ce ajung am inceput antrenamentul de lupte caci asta va trebui sa invatam mai departe Jessica ma invins de fiecare data ma anvatat multe miscari de arte martiale incat  am invins-o si eu odata pe Jessica asa ca am facut si noi o pauza si am anceput sa vorbim atunci eu am intrebat-o.

-De ce si tu si fratele tau sunteti spioni?

-Chiar vrei sa sti?

-Da.

-Atunci bine, iti voi spune dar sa nu zici la nimeni.

-Promit ca nu voi spune nimic nimanui.

-Suntem amandoi spioni pentru ca tatal nostru este seful organizatiei.

-Vrei sa spui omul acela batran este tatal tau?

-Da.

-Fratel tau este seful echipei, iar  tatal tau e seful organizatiei si ce mai urmeaza mama ta e superman?Spun eu in gluma si vad cum tristetea isi face aparitia pe chipul frumos al  Jessicai. Isi ridica mana dreapta in sus si cu toata fota ei imi loveste obrazul stang, intorcandu-mi capul la 90 de grade. O durere este prezenta in locul lovit. O privesc pe Jessica care avea lacrimi in ochii.

-Mama a murit in intr-o misiue. Imi scuipa practic cuvintele in fata, eu dandu-mi seama imediat ce prostie am putut scoate printre buzele mele.

-Imi pare rau, nu am stiut. Imi pun mana, pe obrazul ei, stergandu-i lacrimile.

-Nu e nimic. Spune , dar se vedea in ochii ei ca nu era bine.

-Jessica, as vrea sa iti spun ceva. Dar trebuie sa imi promiti ca nu vei spune nimanui.

-Bine promi. Nu voi spune nimic.

-Adevarul este ca...eu....eu nu sunt Geret Smith.  Sunt... sunt Luke Wilson, eu de fapt sunt colegul lui de camera. S-a produs o eroare si m-au rapit din greseala pe mine. Incerc sa ma prefac ca sunt Geret Smith pana la sfarsitul anului fiinca daca vor afla cine sunt ma vor ucide. Asa ca te rog sa nu le spui cine sunt, nu vreau sa fiu ucis de aceea am nevoie de tine sa ma ajuti cu antrenamentul. Ma priveste pentru cateva secunde uimita dar isi revine repede si isi aseaza mana peste a mea, care era pe obrazul ei si o strange usor.

-Stai linistit nu am sa le spun nimic si te poti baza pe mine cu antrenamentul. 

-Serios iti multumesc foarte mult. Eram atat de fericit ca ma va ajuta incat fara sa ma gandesc am strans-o la pieptul meu si mi-am lipit buzele de ale ei, ea raspunzandu-mi imediat la gest formand un sarut scurt dar care exprima o multime de sentimente. 

Jessica se desprinde incet de mine si ma priveste uimita.

-De ce ai facut asta? Intreaba ea.

-Imi pare rau.

* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Un nou capitol terminat, sper ca va placut. Astept voturi si comentari ;))))))))













Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Aug 02, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Agent Din IntamplareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum