Annastasia

Capitolul 4

-Stiu ca esti doar clasa a 10.a......

-Continua. Imi dai prea multe emotii!

-Si....eu....eu voi pleca din tara.....ma mut in Norvegia...tara mea natala....

In momentul acela, ochii mi s.au umplut de lacrimi care nu se mai opreau.

-Si ma intrebam...daca ai vrea sa vii cu mine....sa locuim impreuna?

-Stai, ce? Adica sa renunt la toti prietenii mei si sa ma mut cu tine in Norvegia?........

-Ai timp de gandire 24 h. Te iubesc!

Si privesc in gol cum se indeparteaza din ce in ce mai mult...cum o sa.i spun fratelui meu asta?! Ma duc in clasa trista si ma indrept spre banca unde ma astepta Kevin.

- Hey Annie! Ce faci?

- Oarecum bine...tu?

- Ce ai patit? Se vede in ochii tai ca ai patit ceva..

-Andrew....se muta in Norvegia....si eu ma voi duce cu el...

-Ce?! Dar asta e absurd! Esti abia clasa a 10.a iar tu te muti de capul tau cu Andrew in Norvegia singura? Nu ai pe nimeni acolo.

- Voi vorbii cu fratele meu...poate va accepta sa se mute cu noi acolo. Isi gaseste si el o fata pe placul lui..

- Dar parintii tai? Nu au nimic de spus?

- Parintii mei sunt morti de cand aveam 9 ani.....

-Oh! Imi pare asa rau ca am adus vorba...stiu cat e de rau sa simti lipsa parintilor....tatal meu....mda numai conteaza..

-Inteleg ideea....

De nicaieri aparu' John.

-Annie? spuse cu ochii in lacrimi, e adevarat ca pleci?

-Da John..e adevarat...

-Nu!! Nu e adevarat ce mi se intampla!!!

In momentul acela stiam ca tot ce e de facut este sa vorbesc cu el, asa ca l.am luat de mana si l.am dus in podul scolii.

- Ce facem aici?

-Trebuie sa vorbim...eu tin mult la tine si stiu cat de rau iti fac cu plecarea mea, insa asta e cel mai bine pentru amandoi. Eu plecand, tu iti vei gasi o alta fata.

In momentul acela vorbele mi-au fost taiate iar faptele au luat-o pe dianinte. Buzele ni s-au atins iar eu am simtit sute de fiori strabatandu-mi tot corpul.

Dupa ce am terminat, am coborat iar la baza podului cine credeti ca era? Bineinteles ca fratele si iubitul meu.

-Cred ca nu ne.am facut sufieint de clari, spuse fratele meu cu un ton foarte autoritar, daca te mai prind o singura data langa sora mea, nu vei mai avea urmatorul rasarit, si scoase un cutit din catarama curelei.

- Odata daca te mai vad langa iubita mea, ai incurcat.o rau de tot cu mine!

-Dar...ea m.a adus in pod, nu eu! Ma jur!

Privirea si vorbele lui spuneau totul. De data asta chiar nu mintea.

-Annie? E adevarat? intrebara amandoi simultan.

-Ămmm.....da. Da e adevarat..am vrut sa.l aduc aici ca sa-i spun sa nu sufere insa m.a sarutat. Nu e vina mea!

- In cazul asta, daca te mai prind ca.mi atingi iubita, cum ai sarutat-o tu acum cateva minute, asa te va saruta pistolul meu. Sper ca ne.am facut intelesi. Acum, Annie va veni cu noi.

Ne indepartam si il vad pe John cum incepe sa planga iar eu nu suport sa.l vad asa, asa ca ma smulg din mana lui Andrew si alerg inspre el si ii ofer o imbratisare mare. Acesta se caleaza, ne luam ramas bun si eu ma intorc la baietii mei.

-Annie, ce e cu comportamentul asta?! intreaba fratele meu.

- Ce am facut asa rau? Doar l-am luat in brate..lucru pe care il fac la toata lumea.

-Cred ca incepi sa.l placi pe John, spuse Andrew gelos.

-Esti singurul baiat de pe lumea asta pe care-l plac. Esti totul pentru mine. Ai vorbit cu Albert legat de mutare?

-Mutare?!! Ce mutare?!! intreba Albert.

-Asculta Al. Noi ne vom muta in Norvegia. In tara mea natala si ne intrebam daca ai vrea sa vii cu noi.

-Evident ca voi venii cu voi! Nu.mi pot lasa sora singura in Norvegia!

-In cazul asta, plecarea are loc peste o saptamana. Asa ca pregatiti-va! Nu mai avem mult timp!

Ma duc acasa si incep sa.mi impachetez din lucruri cand dau peste o cutie veche a mamei mele. Cand o deschid, simt o fulgerare in piept iar totul dintr-o data devine negru...

Hey hey! Nou capitol! Acesta este putin mai scurt fata de restul insa cred ca nu afecteaza cu ceva. Ne vedem data viitoare! Pupiiiciii😘😘😘😘😘