THE ROAD TRIP (H.S)

Capitolul 3

- Dean, raspunde-mi! Am insistat, iar el s-a intors cu fata la mine, lumina focului inrosindu-i chipul nervos.

- Nu stiu, Louisa! La dracu', habar n-am!

- Pai si atunci?!

- Doar ne-am despartit dupa lemne si i-am auzit strigatul pe urma, interveni Alec.

- Tocmai sa va despartiti  a fost cea mai mare greseala! Cum puteti fi atat de imbecili? Cine stie ce boala o mai fi luat de la animalul ala...

- Lou', trebuie sa te calmezi. Gandeste-te ca s-ar fi putut intampla mai rau, dar a fost norocos sa-

- Em', nu ma ajuti.

- Ok.

M-am mai invartit de vreo cateva ori inainte si inapoi, reflectand la ce ar trebui sa fac in situatia asta. La naiba, trebuie sa ne caram de-aici pana cand nu sfarsim sfasiati de creaturile astea! Nici n-am ajuns bine ca avem deja un om ranit.

- Trebuie sa plecam de-aici. Trebuie sa-l ducem pe Harry la un spital, am intrerupt dintr-o data tacerea.

Cateva sunete de-ale bufnitelor s-au auzit in departare, dezvoltand tot odata o atmosfera sinistra in jurul nostru. Aveam impresia ca eram protagonistii unui film horror, iar ideea nu ma incanta deloc. Nu trebuia sa venim in padurea asta. La naiba, nu trebuia nici sa fi acceptat sa mergem intr-un loc de care nici dracu' n-a auzit de el! Cat de prosti am putut fi?

- Louisa, ultimul oras prin care am trecut se afla la 250 de kilometri distanta. Chiar vrei sa iesi asa in miezul noptii?

- Pai si ce s-ar presupune ca trebuie sa fac, James? Animalul ala putea avea o boala. Harry a fost muscat destul de rau si chiar nu-mi vreau prietenul sa moara de turbare!

- Hai sa asteptam pana maine sa vedem unde il putem duce... Nu moare cateva ore.

Mi-am inchis ochii frustrata de situatia in care ne aflam. Imi venea sa sparg ceva cu mainile goale. Harry mi-a fost prieten de cand eram in scutece. Tin mai mult la el decat la oricine. Uneori chiar aveam senzatia aia ciudata din stomac, dar ma fortam sa cred ca asa ceva nu se poate intampla intre noi. Partea proasta e ca inca mai am acele momente in care ma gandesc cum ar fi fot daca am fi fost impreuna, dar dupa imi amintesc ca o gramada de prietenii au fost distruse din cauza relatiilor si nu as risca pentru nimic din lume sa-l pierd.

- Bine. Dar maine dimineata, la prima ora, zburam de-aici! 

Toti m-au aprobat, iar unii dintre ei s-au ridicat, indreptandu-se spre camerele lor, pana am ramas singura in fata focului mistuitor. Imi oferea o senzatie de calmitate si eram fericita ca, in sfarsit, se facuse liniste in padure. 

M-am ridicat si m-am indreptat catre camera mea si a lui Harry. Am deschis usor usa cu un mic scartait, iar eu am injurat mintal. Dormea linistit, ca un bebelus.  M-am apropiat de patul sau si l-am privit de sus, zambind din coltul gurii. I-am sters cateva picaturi de transpiratie care zaceau pe fruntea lui, m-am aplecat si l-am sarutat pe unul dintre obraji. Am tras patura de langa el si am asezat-o peste el.

Mi-am apucat telefonul de pe noptiera si mi-am deschis mesageria, observand semnalul foarte slab pe care il aveam. Asta e un alt motiv pentru care urasc padurile. L-am pus la loc si m-am asezat in pat, stingand lumina si incuind usa. Am expirat silentios si mi-am inchis ochii, incercand sa adorm cat mai repede, sa-mi iau gandul de la cele intamplate.

...

Urmatoarea zi m-am trezit din cauza unor voci puternice venite de afara. Mi-am ridicat ochii spre patul lui Harry, acum gol, si am sarit ca arsa din pat. Mi-am luat perechea de slapi galbeni in picioare si am iesit din casuta. Pe buturugile de ieri se certau prietenii mei, dar m-am linistit cand am vazut acolo claia aia de par carliontat a lui Harry. Am coborat repede treptele si le-am intrerupt dicutia, ducandu-ma direct la el.