THE ROAD TRIP (H.S)

Capitolul 6

Refuzam sa imi imaginez asa ceva, insa creierul meu nu ma elibera de imaginea care mi se creease in minte.

Harry, omul lup?! Absurd.

Dar, altfel, cum s-ar explica lantul din jurul animalului? Exista o singura explicatie pentru asta: l-a mancat pe Harry pentru lantul ala stralucitor. 

Ce naiba Louisa?!  NU STIU!!

- Si cu Harry cum ramane? Am intrebat deodata, incercand sa ma separ de gandurile alea sobre. Alec si Jace m-au privit, iar Alec a raspuns.

- Nu putem decat sa asteptam pana dimineata. E prea periculos afara...

- Ne intoarcem la camerele noastre si incuiem usile, zise Jace.

- Si cu Lou' cine aramane? Intreba Dory.

- Pot sa-mi port singura de grija. Am zis, cu toate ca nici eu nu ma credeam.

Pana la urma m-au lasat si s-au intors la camerele lor. Mi-am incuiat usa si am mai aruncat o privire scurta pe geam ca sa ma asigur ca nu mai era nimeni afara. M-am uitat la ceas si am vazut ca era aproape 2 dimineata. S-a dus si noaptea asta...

***

Un zgomot puternic si infundat s-a auzit de undeva prin împrejurul meu. Mi-am deschis alarmata ochii si am privit in camera; nu era nimeni. Alt sunet s-a auzit, dandu-mi seama ca e cineva afara. Cerul avea o culoare rozalie, era prea devreme ca ceilalti sa se trezeasca.

M-am ridicat imediat, asa buimaca cum eram, am luat un halat pe mine si am descuiat usa incet, incat cel de afara sa nu ma auda, apoi am facut cativa pasi pe veranda, ciulind urechile. Nu se mai auzea nimic, dar aerul rece al diminetii imi trezise deja toate simțurile si nu mai aveam chef sa ma intorc in pat.

Am inaintat, coborand scările vechi din lemn si m-am gandit sa fac inconjurul casei pentru siguranta. Ma gandesc ca poate o fi fost vreo cioara beata care a aterizat aiurea...

M-am oprit dupa al doilea colt cand am auzit niste pasi din spatele meu. M-am intors brusc, dand de a cea pereche de ochi verzi care imi plac. Primul meu instinct era sa ii sar la gat intr-o imbratisare ca vai, Doamne, e bine, dar intr-o fractiune de secunda mi-am amintit de intamplarile de aseara din padure, de lantisorul ala, care se balanganea pe pieptul gol al lui Harry cu fiecare miscare, si am tipat puternic, facandu-l sa se opreasca la nici 2 metri de mine. Avea parul in toate directiile, era la fel de buimac ca mine mai devreme, si era zgariat puternic pe corp. Cum am vazut ocazia m-am intors si am fugit departe de el, la prima cabana in care stiam ca sunt ceilalti. Emma si James.

Cum am pasitpe veranda lor, usa s-a deschis, iar  Emma rasari in pragul acesteia, speriata. Am trecut glont pe langa ea, ducandu-ma chiar in fundul camerei. James era la marginea patului, inca trezindu-se din cauza tipetelor mele.

- Ce s-a intamplat? Intreba acesta, dandu-si cu mainile pe la ochi. Emma inchise usa si ma privi speriată. M-am asezat pe patul ei si am incercat sa spun ceva, dar doar gesticulam aiurea catre usa, iar nici un cuvant nu-mi iesea pe gura.

- Lou'... Linișteștete. Vorbi calm Emma langa mine. Inspira, expira, adauga.

Dupa ce mi s-au mai calmat dracii din mine, am reusit sa vorbesc, mai exact, sa spun numele lui, indicand catre usa. Parca lui James i s-a aprins un beculet dupa ce si-a dat seama rapid despre ce era vorba si a iesit din cabana. Emma si cu mine l-am urmat pe veranda, acolo unde se oprise ca sa se uite la usa deschisa a casutei in care stau. Am vazut miscare in înăuntrul acesteia si stiam ca era Harry acolo.  Dory iesise si ea si se indrepta catre noi cu o fata somnoroasa si suparata.

- Ce s-a intamplat? De ce tipi in halul asta?

Emma a ridicat din umeri, dar a aratat discret din cap catre mine, insa nu mi-am luat privirea de pe casuta aia. Am mers in urma lui James pana la ea, dar m-am oprit la cativa pasi distanta. 

- Harry? Intreba James de pe veranda.

- Da? Capul sau rasari de undeva din inauntru si se apropie de usa. Il puteam vedea complet de unde statea, si la fel si el pe mine. Ochii i s-au ridicat mai apoi pe mine, iar eu am inghit in sec din cauza senzatiei de frica ce puse stapanire pe mine. Eram speriata, si stiu ca el stie asta. Era la fel de speriat ca mine, o puteam vedea in ochii sai stralucitori. 

Imbratisarea frateasca a lui James il trase din gandurile in care se afundase, si ii returna gestul. 

- Slava Domnului ca esti bine! Unde ai disparut, tu?!

Harry a ridicat din umeri, negand. Minte. 

- Ok, ma duc sa aduc mancare din masina. Va las! Si cu asta, am ramas din nou singura cu Harry. 

- Ce cautai in padure la ora aia? Intreba deodata, iar eu mai ca m-am abtinut sa nu rad.

- A, tu esti o dihanie pe 4 picioare, si tot eu sunt aia vinovata, huh? 

Nu a zis nimic, iar eu am trecut pe langa el fara sa-l privesc. M-am trantit in patul nefacut si am apucat telefonul. Mai avea putina baterie, dar l-am deschis oricum ca sa nu ma uit la el. A inchis usa in urma lui si s-a foit in patul lui.

- Cum ti-ai dat seama? 

- Lantul. Am vazut lantul si apoi ochii... Am raspuns mai calma de data asta.  Mi-am lasat telefonul sa cada pe piept si m-am intors catre Harry.

- Trebuie sa facem ceva. 

- Sunt jumate lup, un doctor sigur nu ne-ar ajuta, Louisa.

- Dar poate sunt remedii pe internet?

- Mituri. Louisa, asta am devenit, asta raman. Nu am ce face.

- Incapatanat mai esti, Doamne... Trebuie sa existe ceva de facut. Asa ne pui pe toti in pericol. N-ai vazut ce se intampla prin seriale?

A ras, probabil, de la ultima fraza.  

- Trebuie sa le spui si celorlalti...

- Da... A oftat intr-un final.

Nu poate trai asa. Nu pot eu trai fara el, dar mi te sa se mai duca la naiba in pustietate doar ca e nu stiu ce creatura. Cine ne-a pus sa venim aici?! Ah stai, parintii. Sa nu intrebe de ce nu  ne-am intors cu fiul lor acasa ca e vina lor.

- Harry?

- Mhm?

- Tu cum m-ai gasit? L-am intrebat. Ma rodea curiozitatea, nu ma puteam abtine.

- Mereu am fost acolo, in tufisuri. L-am vazut, dar el era inaintea mea. A fost un impuls. Nu il puteam lasa sa te raneasca.

Am schitat un mic zambet cand a terminat. In ciuda aparentelor, mi se parea dragut gestul. Putea la naiba sa ma lase sa mor acolo, dar s-a riscat, chiar daca nu avea deloc experienta in chestii de genul asta.

S-a asezat pe patul meu, iar eu il priveam de jos. Nu ziceam nimic, niciunul dintre noi, dar nu era o tacere tocmai deranjanta. Era placut. 

S-a aplecat deasupra mea. Din nou, acea senzatie ciudata din stomac a aparut. Cativa centimetri ne desparteau fetele. Aveam ochii inchisi si asteptam sa ii simt buzele peste ale mele, dar s-a razgandit si mi-a sarutat fruntea lung. Pe urma, s-a ridicat si a iesit din casuta fara sa se uite la mine, inchizand usa in urma lui. Am lasat cateva lacrimi din coltul ochilor sa se prelinga pe obrajii mei, cu toate ca nici nu stiam ca le retineam acolo.

Muream dupa sarutul ala... Muream dupa sezatia aia de bine, pe care doar el mi-o poate da, dar si pe care doar el mi-o poate distruge. 

Muream sa simt ca totul va fi bine intr-un final.

FINALUL CAPITOLULUI NU E CINE STIE CE DAR AM INCERCAT

SPER SA VA PLACA :) <3