O altă lume

Ceremonia

Ma trezesc la 8:17 A.M. ,stau intinsa pe pat si astept sa sune alarma. Razele aurii se reflectau prin fereastra camerei mele,facand-o sa strălucească. Adorm. Dar dintr-o dată, alarma ceasului meu ma trezeste. Ma ridic din pat si mă pregătesc pentru marele test,care va hotărâ daca sunt sau nu pregătită sa fac parte din societatea pe care mi-o doresc . Dat fiind faptul ca apartin Prieteniei,nu cred ca am sanse sa fac parte din societatea pe care o voi alege,cu toate ca inca nu stiu ce societate sa aleg.
Sar peste prânz si plec. John mă vede plecând.
-Michaela!
-Da? ,mă întoarce din drum
-Văd ca mergi la Ceremonie...
-Mda...
-Sper sa-ti iasă Prietenia,sa revii in familie..
-Mda..o sa trec si peste asta
Si plec. Ma indrept spre cladirea Randolph,pe Merciless Mart Street aproape de Red Garden Park,poate o să trec pe acolo dupa Ceremonie.
După câteva minute ajung in fața clădirii, ușile duble sunt larg deschise,cand intru simt o senzație ciudata, dar nu o pot explica. Lumina neoanelor străluceste puternic. Din pacate am de urcat 75 de etaje,adica in jur de 1130 de drepte. Mereu
mi-a plăcut sa alerg ,dar niciodata sa urc drepte. Ajung in sfarsit la etajul 75. Intru in Sala Mare si observ ca deja incep sa vină si alti tineri,cu toate ca e doar 9:30 iar Ceremonia incepe abia pe la10:00. Imi gasesc un loc aflat printre cei din societatea din care fac parte. Acea jumatate de oră trece nespus de repede. Până la ora 10:00,sala este deja plină .Incepe ceremonia. Aragon,conducătorului Razboinicilor,îsi tine discursul :
- Ma bucur că ma aflu aici,impreuna cu viitorii recruți.
Ceremonia se va desfasura astfel: veți fi organizanti in 10 grupe in ordine alfabetică, după ce veti fi organizați, un instructor vă va duce la Sala Testelor. Acolo veți fi supuși unor teste si veti fi evaluati in functie se rezultatele primite. După terminarea testelor sunteți liberi sa plecati acasă. Mâine vă veți afla tot aici pentru a va alege societățile in functie de rezultatele primite.
-Ma astept sa înțelegeți importanță acestor teste! zice Max Hydden,conducătorului societății Hydden.
Suntem strigati pe nume si organizați pe grupe. Plec impreuna cu un grup. Ne îndreptăm spre Sala Testelor. Acolo, instructorul ne-a spus ca vom fi supusi unor teste care ne vor arăta gradul de pregătire pe care îl avem...
-Veți fi supuși unei serii de teste, asa ca sper ca v-ați pregătit pentru ceea ce va fi mai rău, zâmbind arogant .
Încep testele . Instructorul ii striga pe nume. Vad cum sunt conectați la aparate .Unul cate unul intra in Sală si ies. Eu raman ultima din grupul meu.
-Michaela Hunt!
-Da!
Intru in acea cameră care i-a torturat pe cei dinaintea mea,este o incapere mare,slab luminată; cu ferestre mici, prin care abia intră lumina.
Mike,instructorul, imi spune sa ma asez pe scaunul din mijlocul încăperii.
-Eu voi controla fiecare miscare pe care o vei face. Dacă vad ca nu mai rezisti unei probe,o sa trec la urmatoarea probă. Cand se vor termina probele te vei trezi. Sper sa te descurci.
Adorm. Dintr-o dată mă trezesc pe marginea unei cladiri inalte,constat ca are peste 80 de etaje,deoarece este mai înaltă decât clădirea Randolph. As vrea sa sar dar inima imi stavpe loc,nu pot sa ma misc. Fac un pas si cad in gol. Tot ce aud este strigătul meu de teamă ,teama că voi muri. Cad intr-o cameră mare. Văd un om amenințând cu un pistol trei copii,trebuie sa-i apăr. Mama lor e lângă mine si plânge îngrozită. Mă roagă să fac ceva,să-i apăr copiii. Acel om trage doua gloanțe. Intr-o fracțiune de secundă mă arunc in fața gloanțelor. Unul mă nimerește in umăr si celălalt in piept. Simt cum tot sangele mi se scurge din vene. Mor. Dupa acele momentede agonie mă trezesc ,sunt legată de un scaun de fier. Nu pot sa mă eliberez. Ma zbat,dar nu ma pot elibera. In fața mea apar John si Sam,familia mea. Si ei sunt legați. Un om mascat, tatuat pe mâini ,destul de impunator,ii ameninta cu un revolver, mascatul seamănă cu Brandon,un vechi cunoscut de-al tatei...care acum mult timp a incercat să o ucidă pe Marlene,dar n-a reușit. Brandon trage,mai întâi il împușcă pe Sam,il nimereste direct in cap. Sam moare. Tata se zbate sa rupă frânghia care il ține legat,la fel si eu,dar niciunul nu reuseste. Dupa ce il împușcă pe Sam, îndreaptă pistolul spre tata si trage. Din păcate țintește in inimă. Acum moare si el. Nu mai stiu ce sa fac. Brandon i-a ucis chiar in fața ochilor mei. In astfel de momente chiar nu stiu cum sa reactionez...sau ce ar trebui sa fac. Imi amintesc că sunt conectată la acea masinarie. Nu sunt cu adevarat aici. John si Sam nu sunt morți. Iar eu trebuie sa fiu puternică, pentru ei. Incep sa cred ca aceasta proba era despre putere,dar nu acea putere de a ridica ceva greu ci aceea de a rezista durerii .Testul meu s-a incheiat. Mike mă deconecteza de la aparate,observ ca are un tatuaj in forma de păianjen pe ceafă. Mă intreb ce reprezintă.
- Văd ca te-ai descurcat destul de bine,se miră Mike
-Mda..
-Acum să văd ce societate ti-a ieșit. Şi ți-a iesit societatea ....
Prieteniei
-Oh..
-Glumeam
-Atunci ce mi-a ieșit?
-Societatea....
- Ma omoară suspansul..
-Văd că ne vom mai intâlni...,ti-a ieșit Societatea Razboinicilor
-Bun...
-Acum poti pleca..
-Stiu
- Michaela?
-Da!
-Era sa uit,nu ai dreptul sa comunici rezultatele,nici familiei .
-Bine... ,ies din încăpere. Străbat holul si cotesc la dreapta. Revin la acel sir de drepte. Iar am de coborât. Părăsesc clădirea Randolph. Mergând pe Merciless Mart Street ,incep sa imi dau seama cat de mult am stat la Ceremonie,e deja ora 14:23. Ma indrept spre casă . Când ajung acasă observ ca nu e nimeni. Casa e goală. E ceva obisnuit ca John sa nu fie,dar Sam? El unde e? Unde a dispărut? Urc sus,la etaj..merg spre camera lui. Pe usa camerei este un bilet.E de la Sam :
,,Michaela! Stiu ca ai gasit biletul.
Sunt sigur ca acum te intrebi unde sunt si iti inteleg îngrijorarea. Stai calmă! Am plecat impreuna cu cativa prieteni intr-o mică excursie. Sunt sigur ca te-ai descurcat la acele teste...chiar daca as fi vrut sa iti spun asta direct. Spune-i tatei sa nu-si facă griji,voi reveni peste 2 zile... :) "
Sper să nu facă probleme acolo unde va merge. Cobor. Mi-a venit ideea de a merge in parc. Îndreptându-mă spre Red Garden Park,văd pe cealaltă parte cum un grup de băieți prind un copil. Sunt in jur de cinci baieti ,mai mari decât copilul pe care l-au prins. Incep sa-l bată .Vad cum unul dintre băieții mai mari il loveste cu pumnii in abdomen;in timp ce alti baieti il țin.
Strig catre ei...dar ei nu se opresc. Acum încearcă sa-l tina ,săracul copil se zbate să scape. Trec pe cealaltă parte a drumului.
-Hei!
Unul dintre ei se intoarce,dar nu ma bagă in seamă.
-Hei!Lasati-l in pace!
-Nu te băga! Nu e treaba ta.
-Lasati-l in pace!! strig eu catre atacatori.
De data aceasta sunt auzită de către toți. Ei se intorc spre mine .Incearca sa ma prindă. Dar eu alerg destul de repede asa ca scap. Acei băieți il lasa in sfarsit in pace victima. Merg sa văd daca e bine. El e intins pe jos,din pacate a fost lovit destul de rau,a pierdut mult sânge . Imi mulțumește pentru ca am incercat sa-l apăr. Dar nu s-a terminat. Il duc până la cel mai apropiat spital,aflat langa Red Garden Park. Acum stiu că am terminat. După ce il las in grija medicilor, imi zice:
-Mulțumesc!
-Nu ai pentru ce.
Ies din incinta spitalului si ma indrept spre casa. Trecând pe lângă Red Garden Park,îl vad pe Mike îndreptându-se spre mine,părea ingrijorat.
-Hei..ce-ai pățit?
-Nimic..
-Ai sânge pe tricou..si ma gândeam că ai pățit ceva..
Eram asa de preocupată încât nici nu am observat sangele de pe tricou.
-Mda.. nimic important
-Credeam ca esti rănită... ,
Părea chiar îngrijorat. Îngrijorat pentru mine,pentru viața mea.
-Nu am pățit nimic. Sunt bine.
Plec. Il las acolo, la intrarea in Red Garden Park. Ajungand acasă, il văd pe John cu biletul de la Sam in mână. Se miră când mă vede,poate din cauza sângelui de pe tricou.
-Sam va fii bine. Se descurca el.
zic asta incercand sa-l calmez.
-Da..va fii bine.. La tine cum a fost?
-Sti ca nu am dreptul sa comunic rezultatele.
-Da..uitasem
Merg in camera mea. Ma asez pe pat dar imi amintesc de sângele de pe tricou. Ma schimb repede si ma arunc in pat. Adorm . In timpul in care dorm,in oras se petrece ceva. Dimineața aflu ca a avut loc un atentat asupra lui Max Hydden. Dar atentatul nu a reusit. El era pregatit pentru orice. Ma grăbesc sa plec ca să ajung la timp. John cand ma vede ma îmbrățișează. Incep sa cred ca o parte din el stie că voi pleca...ca-l voi părăsi.
-Tată! Orice s-ar intampla azi, eu tot voi rămâne fiica ta. Voi fi mereu acolo daca vei avea nevoie de mine. Să nu uiti asta.
Acum ma îmbrătisează mai tare decat înainte.
-Acum pleacă. .hai du-te
-Multumesc...pentru tot
Parasesc casa,de data aceasta mă grăbesc. Trebuie sa ajung la timp. Cand intru in Sala Mare ,observ ca a inceput deja.
Urmeaza numele meu. Pentru un moment chiar m-am gandit sa aleg Prietenia...
-Michaela Hunt!
Ma îndrept spre centrul Sălii. Peste două minute ma trezesc in fata conducătorilor societatilor. Mike este lângă Aragon, conducătorul Razboinicilor. Mi se citesc rezultatele. Din câte văd,as putea alege orice societate .
-Ce Societate alegi?, ma intreaba Max
-Aleg Societatea Razboinicilor
-Mi se pare ca esti singura din Societatea Prieteniei care a ales acest loc..., zice Aragon
Ma indrept spre grupul format din noii recruți. Il vad pe John intrand in Sală si îndreptându-se spre seful fostei mele societăți. E uimit sa ma vada in alt grup,chiar daca grupul format de noii recruți e mic. Sunt strigati toți pe rând ,unul după altul. Nu mai ramane niciunul. Impreuna cu grupul meu ,mă indrept spre noua casă. Mergand pe cateva drumuri necunoscute mie,
ajungem la Sediu. Inca nu-mi vine sa cred ca am ajuns aici.
Mike vine spre mine. Din cate am observat el este cu doi ani mai mare decât mine. E inalt, uneori pare autoritar,dar stiu ca nu e asa. Mike incearca sa pară dur,dar are o inima mare, din cate am văzut. Inca sunt socata că si-a facut griji pentru mine. Nu merit grijile lui.
Are ochii căprui, ca ai mei ,dar mai deschisi,culoarea mierii. Si eu am ochii căprui, dar un căprui inchis,aproape negrii. Acum vine spre mine. Incerc sa-l ignor.
-Hei!
-Da?
Incearca sa se apropie de mine. Nu-l las...mă îndepărtez..
-Mă gândeam eu ca te voi mai intalnii.. , râde încet
-Mda..
-Imediat vă veți primi camerele.
Până vei fi pregătită..adica veți fi pregatiti...veți sta la Sediu. Dupa ce vă veti acomoda cu noul loc, vor incepe antrenamentele. Trebuie sa fiți pregătiți pentru orice.
-Da..abia astept
-Ne mai vedem.., zâmbește
-Mda...ne mai vedem...