O altă lume

Dorințe

"Dacă îți doresti ceva suficient de tare atunci vei gasi o cale sa faci sa se întâmple "
    Aragon  inca este suparat pe mine si pe Mike,dar ii va trece. Până la urmă,noi am salvat orasul de la a fi condus de un tiran. Mike a incercat sa se apropie de mine, nu stiu de ce dar nu l-am lăsat. Cred ca s-a supărat,oricum nu e vina lui,dar nu cred ca stie asta. Dar cu toate ca l-am respins,el tot incearca sa se apropie de mine. De unde atâta hotărâre?
-Hei!
-Hei!Cum esti? ,incerc să aflu ceva,vreau sa aflu ce e cu el. De un timp se poartă ciudat. Chiar vreau sa stiu ce are,ce-l supăra.
-Ohh..nu contează.. , de obicei eu ziceam asta..
-Ce e cu tine?
-Nimic..
-Am făcut eu ceva?
-Nu..nu esti tu de vină..
-Atunci?
-Las-o baltă..
-Nu o las baltă până nu aflu ce e cu tine..
-Bine,iti spun..dar sa sti ca nu pot face nimic in legătură cu asta..si chiar am încercat..dar nu pot.
-Ce ai incercat??
-Iti spun direct,dar sa nu te superi pe mine..
-Poti sa-mi spui..
-Te plac...de fapt..,,Te plac" e putin spus...
-Ăăă..nu mă asteptam la asta..
-Te-am enervat?
-Nu..doar că..nu credeam ca voi auzi vreodata asa ceva,sunt copleșită..nu stiu ce sa zic.
-Raspunde-mi la o intrebare
-Orice
-Te-ai supărat?
-Nu..credeam ca tu esti suparat pe mine
-Nu sunt supărat pe tine,n-am cum să fiu supărat. Si vreau sa stiu..Dar tu?
-Esti direct..
-Stiu..,zâmbește
-Deci?!
Nu stiu ce să ii răspund, as spune ca nu,dar as minții. Ii voi spune adevărul, voi face asta pentru ca nu vreau sa-l pierd. Pentru un moment ezit sa-i raspund.
-Am încercat sa te ignor,asta doar pentru ca nu vroiam sa ma atasez de tine si dupa sa te pierd,dar am văzut că nu imi face bine si am incercat sa-ti fiu prietenă.
-Nu ai vrut sa ma pierzi?
-Nu..
-Nu o sa ma pierzi niciodată.
Vorbele lui imi încălzesc inima, incep sa cred ca pot sa am incredere in el. La fel cum are el in mine.
-Dar tot nu mi-ai raspuns la intrebare..
-Cam da...puțin..
  L-am lăsat fără cuvinte, nu stie ce sa zica. Poate ca nu ar fi trebuit să ii spun atâtea. E prima dată cand recunosc ceva,cand zic ceva despre mine..mai ales lui. Se apropie de mine, incearca să mă sărute,nu stiu daca sa-l las sau sa-l resping iar. Il las. Imi zâmbește usor si se apleacă spre mine. Isi pune  mâna dreaptă pe obrazul meu,ii simt mâna, e caldă. Mă sărută. Rămân neclintită de teamă să nu fac vreo miscare gresita. După isi trece brațul in jurul taliei mele. Imi duc o mâna dupa gâtul lui. Ii simt bătăile inimii,e calm. Totul se termină când intră Sarah,ne găsește imbratisati.
-Am întrerup ceva?
-Nu...nu chiar..,se rasteste el.
Mă privește trist când plec cu Sarah. După ce ne-am îndepărtat de Mike,Sarah ma întreabă :
-Ziceai că nu e nimic intre voi..
-Ăăă,nu stiu ce sa zic...
-Nu-i nimic...cel putin acum stiu adevărul. Ma asteptam la asta.
-La ce?
-Sa vă găsesc împreună..Stiam  ca e ceva intre voi,doar voi nu stiati. Imi zâmbește.
Ii zâmbesc. Nu pot sa cred ca ea si-a dat seama ca ma place iar eu nu. Ce proasta am fost ca nu am observat.
    Suntem chemați in Sala Mare,la Sediul Razboinicilor,cand
ajung ii văd pe Mike, Zack, Jake, Sarah , Laura si Thomas. Si ei au fost chemati de către Aragon. Peste două minute ne trezim in fața consiliului. Aflăm că de acum noi vom forma o echipă diferită de celelalte. Noi vom proteja Societatea. Am fost avansați. Si eu care credeam ca suntem chemați pentru că i-am trădat,ca le-am ascuns acea informație vitală. Stiam eu ca Aragon nu va rămâne supărat pe noi,dar nu credeam ca e mândru de noi,de ceea ce am făcut.
   Zack imi spune ca Mike mă va  aștepta pe vârful Crestei lui Ahile
peste patru ore. Mă intreb ce vrea. Acele ore trec nespus de repede. Vine momentul in care mă voi întâlni cu Mike, pe Creasta lui Ahile. Ajung in varf. Mike stătea pe cea mai inalta stâncă a platoului. Razele cenușii strapungeau ceața crestei făcând-o sa pară mai închisă decat era. Inceputul de amurg ii dădea o nuanta rosiatica stâncii. Momentul zilei se potrivea cu starea de spirit a băiatului.
-Hei!
-Hei!
  Mă așez lângă el, pe acea  stâncă.
-Creasta lui Ahile,frumos..
Mike e de acord cu mine:
-Mda..Creasta lui Ahile,exista si o legenda despre creasta asta..
-Da..care e ?
-Se zice a Ahile a fost un comandant care a murit in misiune,iar creasta asta a fost odata nava lui,dar din pacate a fost nimerita de o raza care i-a amplificat deteriorarea. De-a lungul celor două secole ,   s-a transformat în stâncă. După moartea lui Ahile, el a fost avansat in rang si înmormântat cu onoruri militare. Se mai zice ca soția lui urca pe această  creasta in fiecare zi..până a îmbătrânit si nu a mai putut urca. Familia ei zicea ca a murit de dorul lui Ahile .
-A avut o viață lungă... o poveste tristă
-Pentru mine nu e atât de tristă. Tatăl meu mi-a arătat această creastă cand aveam 15 ani...de ziua mea. De atunci vin aici de fiecare data cand vreau sa fiu singur.
-N-am stiut..
-Nu sti multe despre mine...,imi zâmbește
-Nici tu..
-Ai dreptate...Dar acum ca esti si tu aici..nu mai vreau sa fiu singur. Acum stiu ca ma pot baza pe cineva,pe tine.
   Am stat pe creastă până la lăsarea zorilor. Ne îndreptăm spre sediu. Sarah si Jake ne întâmpină la intrarea in sediu. Sarah se mira cand ne vede împreună. Jake si Sarah il iau pe Mike deoparte...Eu ma indrept spre camera mea.
   Intre timp..Sarah il ia la intrebari pe Mike:
-Mike...daca o faci sa sufere,voi face tot ce imi sta in putere sa te trimit acolo de unde ai venit. Asa ca ai grijă.
-Ai auzit? ,il întreabă Jake..pe un ton acuzativ
-Nu va faceti griji...oricum mereu m-a ignorat. Michaela isi poate purta de griji si singura,dar cat timp respir,ii voi avea eu grija de ea..
-Asa..,ii raspunde Jack,.. Si sa nu o dezamagesti...nu merită..
   O vad pe Sarah intrand in cameră. Nu zice nimic.
-Merg la sală.
-Bine..
Il vad pe Mike,si el e la sală.
-Vad ca am avut aceeași idee..
Ii zâmbesc.
-Mda...Am vrut sa te intreb ceva..
-Ce?
-Am văzut ca ai un tatuaj in forma de păianjen pe ceafă. Ce reprezintă?
-Păianjenul e stema familiei mele,de fapt a tatalui meu. Iar cand a murit mi-am tatuat paianjenul pe ceafă.
- Îmi pare rau. Ai facut asta ca sa nu-l uiți.
-Da..Chiar daca el a murit,stema nu va muri.
    Merg la Thomas, pentru a-mi tatua paianjenul.
-Ăsta nu e tatuajul lui Mike?
-Poate..
-Unde-l vrei?
-Pe ceafă..
-Va durea..
-Sunt obisnuită cu durerea.
   Sunt mulțumită de tatuaj. Mă întreb ce va zice Mike. Ziua următoare, am mers la alergat cu Mike. Când mi-am legat parul, el a vazut tatuajul. A fost uimit sa vadă ca il am si eu.
-Vad ca ai un nou tatuaj..
-Mda..
-De ce ți l-ai făcut?
-Nu am nevoie de motive..pur si simplu imi place tatuajul.
-Daca spui tu..Si..noi ce suntem?
Ii răspund fără sa ezit:
-Prieteni..
-Bine..
-Prieteni foarte buni.. ,incerc sa-l fac sa se simtă mai bine...
-Mda..prieteni..Dar nu poți nega ce simți..
-Nu pot..dar incerc..
  Il las singur. Cred ca i-am spulberat o sansă..acum cel putin, poate nu va mai incerca sa facă in asa fel incat sa-l plac...