- Pa, tati!
- Pa, dragă! Să fii cuminte și să nu uiți de mine cu mama în aceste zile.
Cam așa își i-au rămas bun absolut toți părinții care au copii sub 18 ani! Adică, încă nu știu cum va fi la 18, dar presupun că va fi mai...rău totuși. Dacă de fiecare dată îmi zice să mă port bine cînd eu, nu fac absolut nimic rău, CRED ÎN UNICORNI!!! Ce poate să facă o fată de 15 ani ce crede în Unicorni?! Dar cînd voi avea prieten, cînd voi avea vîrsta neagră, ce îmi vor zice atunci?! "Știm că nu vei fi cuminte, dar totuși...măcar încearcă." Și tot nu o să scap de această frază... Gen, "să fiu
cuminte"...
- Heeeey! Ally!!! De cînd nu te-am văzut! Wa, ce ai crescut...
- Dar tu tot mică ai rămas!
- Haha. Mor de rîs...
- Hai să urcăm în autocar. Pornim în 15 minute. Eu am ocupat un loc lîngă fereastră, mai în spate, cum ne place nouă.
- Stai... Nu vezi că nu am valiză?
- Nu ai pus-o deja în port-bagaj?
- Nu..., Erica aplecă capul în jos. Nu pot să merg... Ieri am fost să fac certificatul medical pentru tabără. Și...
Inima a început să îmi bată cu 100 de bătăi pe minut.
- Ce e? Zi!
- Am cancer... a zis ea repede și ușor.
În acea secundă inima mi s-a oprit... Nu mai respiram. Totul a început să se învîrtă în jurul meu ca planetele în jurul soarelui. Nu mă mai gîndeam la nici o tabără, nici o distracție fără Erica. Nimic nu era la fel ca cea mai bună prietenă. Nimic nu a putut schimba și nu va putea schimba clipele petrecute cu ea! Absolut. Nimic.
- Ally, totul e în regulă?! Hey, hey! Chemați doctorul cineva! Repede!
Nu puteam respira. Nu-mi simțeam picioarele, mîinile și capul. Nu simțeam că exist pe acest pămînt. Acum prin cap mi se învîrtea doar Erica. Cele mai frumoase momentele ce le-am petrecut cu ea, își creau loc printre altele, cele neplăcute... Apoi, nu am mai simțit nimic. Nu m-ai țin minte absolut nimic! Doar faptul că m-am treizt deja pe scaunul din spate, culcată cu capul ridicat în sus.
- Erica! am strigat.
- Stai liniștită. Totul e bine.
- Ce a fost cu mine?! Unde e Erica?! Erica! Erica!
- Cu tine e totul în regulă. Ai amețit și ți-ai pierdut cunoștința.
- Ce e cu Erica?! Răspundeți-mi! Vă rog!
- Liniștește-te. Totul e bine.Erica e la spital.
- Ce e cu ea?!
- Totul. E. Bine! Va fi în regulă. Poimîine pleaca în Belgia, și va fi tratată acolo. Va fi îngrijită de cei mai buni specialiști din lume. Totul va fi bine. A promis asta... profesoara a închis ochii și i-a curs o lacrimă pe obraz.
Am adormit. Îmi era rău și nu mă puteam gîndi la nimic alt ceva decît la Erica. La sora mea...
<><><><><><><><><><><><><><><><>
Hey prieteni! :D Azi am decis să încep o nouă carte. Cum cea precedentă nu îmi aducea plăcere...:( Primul capitol va fi mai scurt, restu, sper să le fac mai lunguțe.:) Chiar nu știu cum se primește...
Vă rog, cine poate, scrieți părerea în comentarii...
Papa, vă iubesc <3
