Pe timp ce scriam, am auzit niște pași ce se îndreptau spre mine. Mi-am scos căștile și m-am întors în spate.
- Hey! Te deranjează dacă stau lîngă tine? am auzit o voce din spatele meu.
M-am speriat și am întors capul. Un băiat înalt, cu părul căprui și ochi verzi acum zîmbea. Am îmcremenit.
- Ești în regulă? a rînjit.
- D-da... S-sunt bine. am zis și am creat un zîmbet fals.
- Harry. zis el și a întins mîna.
- Ally. iar zîmbetul fals.
Nu eram deprinsă să stau cu băieții. Mai ales să fiu în relație sau ceva de genu. Nu studiam la școală sau la liceu ca alți copii. Studiam acasă. Deci, nu eram deprinsă DELOC să stau în companie. Erica, e vecina mea. Prima și...unica prieteă pe care o am. Am crescut cu ea. Ea îmi era ca o soră. Mama ei a murit cînd ea avea doar 6 ani. Iar tătăl ei, a fost nevoit să plece peste hotare la lucru, ca să aibă ceva pentru a se întreține.
- Cînd ai venit aici? am scos și eu o întrebare din cer.
- Sunt a doua lună aici.
A două lună, deci, a venit pe toată vara. Puteai să alegi un bilet pe o lună sau pe toate 3.
- Și ce părere ai despre tabără?
- Îmi place. a zis și a zîmbit larg. În fiecare seară, se grupează două detașamente. Iar fiecărui băiat, i se dădea o fată din detașamentul opus și să fie cu ea, nu neapărat iubiți sau prieteni, pur și simplu să petrecă timp cu ea pînă la sfîrșitul taberei. Azi e seara noastră. Am înțeles că ne unim cu un detașament în care copiii au sosit azi. Deci, sau 7 sau 9 sau 12.
Am muțit. 12. Deci, aveam 33% și ceva să nimeresc în detașamentul vecin al lui Harry.
- Hmmm... Eu sunt detașamentul 12. am zis și am zîmbit.
- Oau. Tare. iar acel zîmbet. Sper că o să fim cuplați împreună. a zis și a clipit cu un ochi.
Ce să zic?! Ally, gîndește!
- Hmmm... Trebuie să plec. am zis și am fugit repede spre detașament, iar el a rînjit.
***
Am ajuns în cameră și am trîntit ușa. Am sărit pe pat și am început să plîng. De ce? De ce nu pot să mă comport cu băieții așa cum se comportă alte fete. Să fiu deschisă, nu ușuratică, dar deschisă. Mai deschisă decît sunt acum. Cu mult.
Peste cîteva minute cineva a bătut la ușă. Mi-am șters lacrimile și am zis:
- Intră.
- Hey. Ți-ai uitat jurnalul.
Harry. Jurnalul!! Mi-am uitat jurnalul jos!!! Ce proastă sunt! Ahhh!!! În mintea mea explodau vulcani. Cum puteam să-mi uit jurnalul?!
- Mulțumesc...Harry... am zis și m-am uitat în jos.
- P-pot să mă așez? a zis el neîncrezut.
- Mmm... Da, sigur. i-am făcut loc pe pat.
El s-a așezat și mi-a zîmbit.
Harry era foarte drăguț. Nu era unul ce nu iți dă pace și te înebunește. Nu era unul ce cere prea mult de la tine din primile clipe în care v-ați cunoscut. Era unul foarte simpatic și liniștit.
- D-de ce ai fugit așa repede? a zis el și s-a uitat la mine cu o față de cățeluș, iar eu am rînjit.
Hai Ally, ai fugit, acum inventează ceva.
- Ămmm... Mi-am amintit că trebuia să o sun pe mama cînd voi ajunge. Scuze...
- E ok. Doar că data viitoare să îți iai măcar un rămas bun. a zîmbit.
- Bine. i-am răspuns la zîmbet.
Deodată în cameră a intrat Dylan și Magda. Nici nu au închis ușa și s-au trîntit pe unul din paturi, neîntrerupînd sărutul lor sălbatic.
Pe față mi-a curs o lacrimă. Iar Harry a observat-o. S-a apropiat de fața mea, mi-a șters lacrima cu vîrful degetului mic și m-a sărutat pe buze. Am mai spus că nu sunt rezistentă la chestii gen săruturi și îmbrățișări. Așacă i-am răspuns la sărut și el a zîmbit. M-a trîntit pe pat și s-a pus peste mine.
- Harry nu. Te rog, încetează. ziceam eu, dar în același timp îi răspundeam la acele săruturi sălbatice. Am început să scoatem niște sunete sălbatice. Unele de plăcere. Harry a îmceput își plimbe mîna pe la spatele meu apoi ajungînd la burtă. A început să facă cerculețe în jurul buricului ușor gîndilindumă. Și-a ridicat puțin capul în sus întrerupînd sărutul. S-a uitat în ochii mei ce acum străluceau. A rînjit și a continuat să mă sărute. Se cobora spre gîtul meu mușcîndumă încet de el. Am început să țip.
- Auch! Harry! am țipat, iar el a rînjit.
Continua să mă sărute lung pe buze, iar apoi terminînd cu niște săruturi mai scurte.
După ce s-a dat la o parte, m-am ridicat și mi-am îndreptat privirea spre patul unde acum, Dylan și Magda se uitau strîmt la noi.
- Vă deranjează ceva? a zis Harry și a zîmbit ironic.
Fața Magdei s-a înroșit, de parcă încă puțin și exploda. S-a sculat și a ieșit din cameră trîntind ușa după ea.
- Magda! a strigat Dylan și a fugit după ea.
- Ți-a făcut ceva rău? a întrebat Harry.
- N-nu. De ce?
- Ai plîns cînd i-ai văzut sărutînduse, nu? a zis serios.
- Totul e ok. am zis și am încercat să zîmbesc dar nu am reușit, iar el mi-a dat un scurt sărut pe buze și eu am zîmbit.
- Trebuie să plec. Ne mai vedem. a zis el și m-a sărutat pe obraz.
- Pa. Ne mai vedem. am zîmbit eu și priveam cum acel corp înalt se îndepărta.
***
După ce am controlat mesajele ce erau foarte puține, deoarece nu aveam prieteni...am mai spus..., Dylan a intrat pe ușă. S-a așezat lîngă mine.
- Ally, trebuie să vorbim. a zis el serios.
#########################
Hey! :) Ce mai fac minionii mei preferați?! :DDD Am hotărît să nu vă zic deodată ci să vă fac o surpriză. Da, cartea mea va fi despre One Direction!! <3 Harry Styles fiind unul din personajele principale! Sper să vă placă acest capitol.
Pa pa, v-pupat! 😘💋
