- Hey, mai ai să dormi?
Încă nu eram trează, dar am auzit o voce. O voce ce nu am mai auzit-o nici odată. Era atît de...atît de plăcută... Am deschis ochii. Am tresărit. Capul meu stătea pe umărul unui băiat. Probabil era cel ce m-a trezit.
- Stai liniștită...a zis el și pe fața lui a apărut un zîmbet atrăgător.
A urmat o pauză de cîteva secunde. Ne holbam unul la altul ca niște ratați ai secolului 21. Pînă acum zîmbea. Doream să nu mă mai uit la el, dar ochii mei erau deja adînciți în acele cerculețe albastre, care cu fiecare secundă erau mai fermecători și mai adînci.
- Sunt Dylan. a zis-o.
- Ally...
- Hmmm... Ally...
- E ceva neîregulă cu numele meu?
A rînjit ușor. Gropițele din obraji i-au apărut pe față.
- Ce dulce ești...
- Poftim? a zîmbit ironic.
Ce zici, Ally?! Taci și linișteștete! mi-am zis eu în mintea mea.
Uneori zic lucruri ce nu sînt necesare. Zic doar ceea ce gîndesc. Cînd nu pot să mă abțin. Cînd eram mică, în clasa a 3-a, nu îmi plăcea de o fată. Era ca un fel de princesă a școlii primare. Odată, la pauza de masă, Egal, băiatul de care îmi plăcea din clasa întîi, s-a apropiat de ea și a început să vorbească. Eu m-am apropiat și i-am zis că e o cioară plouată. Și de atunci, Egal a început să mă urască, pe cînd eu, încă îl plăceam.
- Ce faci aici?! Te-a trimis cineva să ai grijă de mine?! Uite, mă simt mai bine. Acum poți să pleci. iar gură spartă! iată pentru ce am zis eu asta?! pentru ce?!
- Te încurc cumva? Dacă da, mă voi duce înapoi.
- Nu stai! am zis asta și am văzut acel zîmbet iar. Cine ești?
- Sunt fotograf. Însoțesc toate grupurile ce pleacă la tabăra de vară "Rainbow" și fac poze. Adică, sunt ca un fel de fotograf personal.
- Hmmm... Acum înțeleg. Și cine te-a trimis la mine?
- Doamna Rebeca. A zis că nu te simțeai chiar bine, și cum eu eram aproape, m-a trimis să stau lîngă tine. Am vrut să plec, dar tu ți-ai rezemat capul de umărul meu. Și deja, ce îmi rămînea să fac? Doar să aștept pînă cînd se va trezi această ființă adorabilă...ambii am zîmbit.
Era atît de plăcut. Atît de cald. Un alt băiat ar striga dacă o fată necunoscută și-ar pune capul pe el. Dar Dylan... Dylan nu era așa. Era frumos și chipeș. Avea fața curată și un pic...albă. Ochii albaștri aprins, iar părul șaten ce îi făcea forma feței și mai accentuată.
- Și de cîți ani ne însoțești?
- De 2 ani. Doar că anul acesta am ratat două tururi. Din...cauza... ochii lui fugeau dintr-o parte în alta. Oare se gîndea ca să zică?
- Din cauza unor probleme de sănătate. a zis repede.
- Și cîți ani ai?
- Am 19. Acum învăț în Londra, la facultate. Al doilea an de studii. Dar mă gîndesc să plec în Los Angeles peste vreo doi, trei ani.
- Și cum e în Londra?
- E foarte fain.
- Te împaci bine cu colegii?
- Nu prea... Stau mai mult singur. Nimeni nu mă primește în colectiv.
- De ce?! Nu te comporți bine? am rîs puțin, dar peste cîteva clipe am încetat.
- Nu. Nu am idee. Le par straniu. Și chiar dacă cineva ar dori să fie prieten cu mine, nu ar rezista. a aplecat capul.
Am dorit să mai aflu ceva, dar m-am abținut. Dylan era trist. Se uita pe fereastră. Dintr-o dată mi-am amintit de Erica, dar am încercat să mă gîndesc la alt ceva.
***
Se înnopta. Pe cerul acoperit de milioane de stele vii, a apărut luna nouă. Era atît de subțire. Dylan dormea.
- Uite ce lună frumoasă. E lună nouă azi noapte. am zis eu încercînd să îl fac mai fericit.
- Ah, luna... Dylan a devenit agitat.
- Ești bine?
- D-da. Sunt bine. a zis el și pe față i s-a conturat cel mai fals zîmbet pe care l-am văzut vreodată.
- Hmm... Bine, noapte bună.
- Noapte bună. a zis el și mi-a dat un fir de păr după ureche.
Dintr-o dată, un curent de electricitate a pătruns pe șira spinării mele. Mînile lui erau calde, iar degetele reci. Niciodată nu am mai văzut mîini atît de catifelate, mai ales la un băiat de vîrsta lui. Dar nu mă întrebam dacă e normal sau nu. Doar admiram cerul închis și înfricoșător, iar mînile mele, erau acum în cea mai sinceră conexiune cu mîinile lui Dylan. Am adormit curînd. Dar încă mai simțeam privirea lui ce pătrundea cît mai adînc în pleoapele mele.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Hey, dragilor! :) Iată și încă un capitol. Tot nu e prea lung, dar sper că vă va plăcea. Dar pentru a continua să scriu, îmi vor trebui păreri. De orice fel. Pozitive sau nu, principalul să fie constructive! Pa pa... Să mă urmăriți în continuare... :D XD :3
