- Ally, trebuie sa vorbim... a zis Dylan cu o față serioasă și plină de tristețe.
- Nu avem despre ce să vorbim. am zis eu cu o furie imensă.
- Ba avem. a raspuns el deja puțin înervat.
- Te ascult.
- Am vrut să îmi cer scuze pentru ceea ce s-a întîmplat azi după-amiază.
- Aha, bine. Te iert. Acum pleacă să nu te văd aici. am zis eu și o lacrimă a picurat de pe obrazul meu.
- Alison, doresc să vorbesc și despre alt ceva cu tine.
- Despre ce?! Dylan...
- Acel, băiat... Harry... E iubitul tău?
Ally gîndește. Gîndește cum să-i răspunzi.
- Da, e iubitul meu. Dar ce? Ai ceva împotrivă? a zis eu și am rînjit.
- Hmmm... Nu. Nu am nimic. Doar că data viitoare să încercați să nu vă mai lingușiți în fața tuturor, okey?
Ce?! Cum poate să zică așa ceva?! Noi ne lingușim?! Serios?! Dar el și fata ceea de Magdă... Ce fac?! Nu se lingușesc?
- Știi ce?! Dylan... am zis eu cu un ton apăsat. ...nu am nici o plăcere să vă văd lingușinduvă cu Mada (am zis special numele greșit ), pe aici, okeey?! am zis și am strîmbat din nas.
- Dar ce? a rînjit. Învidiezi? a rîs.
Wow! Băiatul ăsta e cu totul nenormal. O vizită la doctor nu iar strica...
- Dar, tu? Tu ai început primul!
- Da, eu. Păi eu învidiez, dar tu nu. a zis și a rînjit.
- Tu chiar ești prost! am aruncat în el cu o pernă, iar el a rîs și mai tare.
- Mă duc, mă duc. Dar nu înainte...
O nu! Iar nu am rezistat... Dylan s-a pus peste mine și a început să mă sărute sălbatic. Gemea ca un cîine rău rănit. Doamne Ferește! Ce-i cu el?! De ce i-am răspuns la sărut?!
- Dylan! Termină! ziceam eu pe cînd el continua să mă sărute.
- Dylan! am țipat mai tare, iar el a rînjit.
Cinva a bătut la ușă. Dylan a sărit ca ars de pe pat, cînd a văzut-o pe Magdalena. Eu repede am închis ochii și mi-am dat jos o bucata de lasini și am ridicat puțin maioul.
- Dylan... Dylan... Am terminat? Pot să mă îmbrac? Ce bine că nu ne-a văzut Magda. am zis eu pe un ton jucăuș.
Deja auzeam cum pe nările Magdei iese fum. Țineam în mine rîsul ce avea să evadeze în orice clipă. Trebuie să mai adaug ceva.
- Să știi că mîinile tale sunt foarte jucăușe... Mai ales cînd se află în locuri interzise.
Gata. A țișnit.
- Dyyylaaaan!!! a țipat ea foarte furios.
Dylan a ieșit din cameră fugind, iar Magda după el.
Acum pot să adorm bine. Am rîs puțin, dar deja sunt liniștită. Era atît de distractiv să o vad pe Magda furioasă. Voi ține minte toată viața acest moment. Dar acum, treuie să dorm. Mi-am luat tricoul meu larg de culoare neagră, o pereche de șorți de aceeași culoare și am intrat în baie. Am încuiat ușa în caz că Dylan și Magda se vor întoarce. Am făcut un duș, mi-am periat dinții și m-am îmbrăcat în hainele de noapte. Acum, sunt gata. M-am trîntit pe pat, am setat alarma la 7:00 și am adormit.
***
Alarmă nenorocită!
Nu vreau să mă scol, dar trebuie, deoarece alarma sună deja a treia oară.
- Dylan... Dragule... Unde ești? a zis Magda adormită.
Yak! Cred că sau împăcat. Eh, principalul că a fost distractiv. Dar am dorit ca distracția să continue. Așacă...
- Sunt aici, dragă! am zis eu cu o voce pițigăiată și am început să rîd.
- Termină! a țipat Magda și a aruncat o pernă în mine, eu începînd să rîd și mai tare.
Dylan mi-a tras o privire serioasă și încruntată.
- Ai probleme? am zîmbit încet.
Urechile și fața lui se făceau roșii. Se înerva. Dar mie începea să-mi placă asta. Eram fericită și bine dispusă dis-de-dimineață.
M-am apropiat de dulap și mi-am luat lengeria, o bluză de un albastru-deschis fără mîneci, o pereche de șorți albi, ghetele mele albe (,) și am intrat în baie. Am închis ușa și am scos de pe mine lengeria. După ce am făcut un duș, mi-am uscat părul și mi-am periat dinții, mi-am îmbracat hainele ce urma să le port acum și am ieșit din baie cu un zîmbet mic, dar curat. O nu! Nu doresc să vad această priveliște din nou. Cred că vă dați seama ce făceau ce doi " îndrăgostiți " acum. M-am făcut că nici nu i-am observat și am ieșit pe ușă coborînd pe scările din spate ce duceau la aleea principală, unde se petrece careul de dimineață, cel de seară și concursurile taberei. Jos nu erau mulți oameni, deci, puteam să mai stau așezată pe banca de lîngă alee. Mi-am scos iPhone-ul alb și căștile. Am găsit în lista mea de 50 de cîntece piesa preferată, " Were are u now " de Justin Biber. Nu sunt fană Justin Biber, dar acest cîntec chiar e reușit. Îmi place.
Chiar la refren, cineva mi-a scos căștile din urechi. M-am întors în spate puțin speriată.
- Ce faci, frumoaso? și acesta era primul zîmbet din ziua de azi ce chiar mi-a adus plăcere.
- Hey. Se mai salutau. am zis eu ironic.
- Bună dimineața, prințesă. Îmi cer iertare. a zîmbit elegant și mi-a sărutat mîna.
- Bună dimineața, prințule. Sunt bine. Dumneata? am zis eu și am zîmbit.
- Mă simt perfect, alteță. a zis el și ambii am început să rîdem.
Cred că ați înțeles deja cine este acel prinț pe un cal alb...
Harry... Era îmbrăcat într-un maiou alb ce îi contura perfect corpul, o pereche de șorți de un negru ce dădea spre mat (,) și ghete negre cu șireturi de aceeași culoare. Părul lui era ciufulit, dar în același timp perfect.
- Hey, ești bine? m-a întrebat Harry făcundumă să tresar puțin.
- D-da! am exclamat eu, iar Harry a rînjit.
- Ai mai vorbit cu Dy...
- Bună Dimineața pentru toți copiii și adulții din tabăra noastră. a zis directorul în microfon și toți au început să bată din palme.
Uh... Am scăpat ca prin urechile acului. Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc, d-nle Director.
Acum, absolut toți copiii din tabără erau afară. Toți ca unul. Careul era foarte strict. Înainte de fiecare careu, ajutorul Directorului trecea prin camere și controla dacă mai este cineva înăuntru.
În fața mea sau adunat mulți copii, deci nici eu nu vedeam nimic, nici pe mine nu ma vedea aproape nimeni. Am dorit să profit de acest lucru, deci, m-am așezat pe bancă și am început să ascult muzică.
Și iar m-am trezit fără căstile mele în urechi. M-am întors.
- Harry! Nu din.......nooouuu... am zis eu parcă murind spre sfîrșit.
Însă nu era Harry. Din păcate...
- Ally... Ești aici... a zis el pasionat. Mi-a fost dor de tine. a zis și s-a repezit la buzele mele, însă eu l-am respins.
- Încetează! am strigat eu și am fugit spre detașament.
()()()()()()()()()()()()()()()()()()()
Hey! :D Minionilor... Ce mai faceți? :333
Nu știu cum vouă, dar mie nu îmi pare chiar "știe cine ce" acest capitol. Dar sper să vă placă:) Pa pa! V-pupat 💖🦄
