C7

31 2 0
                                    

- Dylan, nu!! Încetează!!! Termină!!!
- Allison?! Ce e cu tine?! Ai pățit ceva?!
- Da! Am pățit! Un băiat nenorocit s-a legat de mine și nu îmi dă pace! Acum e clar?!
- Ally... Liniștește-te te rog! Nu m-am legat de tine! Doar doresc să îți demonstrez că țin la tine! Că te iubesc! Ally, te iubesc! Cum nu poți să îți dai seama?! De ce nu mă crezi?...
- De ce nu te cred?! Serios?! Dylan! Toată ziua te văd sărutîndu-te cu Magda! Lingușindu-te și îmbrățișîndu-te cu ea! Și tu îmi zici că mă iubești?! ziceam toate acestea cu o voce chiar foarte serioasă, dar după fiecare cuvînt începeam să plîng tot mai tare... Tu chiar crezi că eu voi fi în relații serioase cu un băiat care pe la spatele meu, stai nu, nu pe la spate, dar chiar în fața mea se lingușește cu alta?! Nu, Dylan! Eu nu sunt așa! Și da! Dacă aș fi în locul Magdei, demult nu mă mai uitam la tine! am zis eu, mi-am șters lacrimile și am pornit spre bloc.

Nimeni nu avea voie acolo pînă ce nu se termina ședința de dimineața. Dar acum nu îmi mai păsa. Am fugit prin spatele blocului. Deci, am avut norocul ca nimeni să nu mă vadă fugind. Am intrat în camera mea și m-am trîntit pe pat. Mi-am luat telefonul și am verificat toate notificările de pe Facebook și toate mesajele pe care le-am primit. Majoritatea erau de la tatăl meu. În timp ce îi scriam un mesaj tatei, mi-ai venit o notificare.

E Dylan....

Oare ce vrea el de la mine?!

"Alison. Deschide ușa."

Ce?! Deschide ușa?! Sunt total confuză!!

M-am îndreptat spre ușă... Am pus mîna pe clanță. Dar m-am oprit.

Totuși am apăsat...

Ușa s-a deschis brusc și cineva a sărit peste mine trîntindu-mă pe patul de lîngă ușă. Era Dylan. Nu mai era altă variantă! Doar el putea să se năpustească așa simplu peste mine! Hmmm... Recunosc... Era chiar foarte plăcut.

Ușa s-a închis, iar noi doi am rămas pe patul Magdei sărutîndu-ne sălbatic. El a înecput să îmi dezbrace bluza mea albastru cu alb și să-mi deschidă fermuarul la șorții mei albi, fără ca să întrerupă sărutul.

Eu am intrat în sărut. I-am răspuns. Oare de ce?!! Ally!! Tu gîndești?!

Nu am idee de ce continuam acest sărut. Dar îmi plăcea. Simțeam fluturași în stomac și foarte multe curente de electricitate pe șira spinării.

L-am apucat de cămașa lui albă, care îi stătea perfect și am tras-o spre mine. Acum eu eram doar în sutienul meu negru și bikinii de aceași culoare. Iar el era în șorți, iar bustul lui era gol. Pătrățlele perfecte ieșeau la iveală, iar linia v-ului i se contura perfect. Trebuia să recunosc, era perfect. Nu avea nici un defect în corpul său. Fața sa era la fel impecabilă. Nu avea nici o urmă de vreun coș sau ceva de genu. Părul său castaniu îi stătea ușor ciufulit, dar îi stătea bine.

Cu o mișcare, m-a întors și m-a pus deasupra lui. Acum eram schimbați. Eu stăteam peste bustul său gol și îl mîngîiam ușor. Iar el m-a cuprins și m-a pus lîngă el.

- Mă simt bine lîngă tine. a zis el după cîteva minute ce le-am petrecut ambii îmbrățișindu-ne cu ochii închiși.
- Și eu. am zis și i-am dat un sărut scurt dar apăsat pe buzele sale ude.

Ambii am închis ochii și ne-am îmbrățișat.

Acum zîmbeam. Chiar îmi era foarte plăcut să mă aflu în preajma mui Dylan. Era atît de drăguț. Oare m-am înșelat?

Acum nu mai conta. Principalul e că acum, eram lîngă el. Capul meu era lipit de plămînul lui. Iar capul său era lipit de al meu. Eram perfecți împreună.

***

- Ally... Alison... zicea o voce atît de blîndă și de caldă.
- D-da. am tresărit repede de pe bustul lui gol.
- Ai adormit iubire. a zis Dylan cu acea voce și a zîmbit ușor.
- A-am adormit? Oups... am zîmbit. Îmi cer scuze...
- Hmmm... a rînjit. Te voi ierta... Doar pentru asta.... a zis el și s-a repezit spre mine să mă sărute.

I-am răspuns la sărut și m-am pus iar peste el. După ce am întrerupt sărut din cauza lipsei de aer, m-am culcat pe el, mai corect zis deasupra bustului său gol. Îi simțeam bătăile inimii. Se măreau după fiecare inspirație ce la fel era simțită de capul meu.

Acum totul era perfect. Eu stăteam culcată pe corpul lui cald, iar el mă strîngea în brațe.

Cineva a bătut la ușă.

- Ally Styx? Ești acolo?

Vocea directorului s-a auzit de după ușă.

- Dylan! Repede! Ascunde-te în baie!

Dylan a sărit ca ars și a fugit în baie. Eu însă m-am prefăcut că dorm.

- Ally Styx! Deschide imediat! Dăcă nu deschizi voi fi nevoit să o deschid eu.

- Bine. Singură ai vrut-o. a zis directorul pe care deja era pe jumătate în coridor, pe jumătate în camera mea.
- N-nu. Sunt sigură că era aici cu Dylan O'brain.
- Domnișoară Winchester, singura persoană pe care o văd aici e Domnișoara Ally Styx. Cred că v-ați înșelat. a zis directorul și a ieșit.

Eu am deschis ochii și i-am făcut ironic cu ochiul Magdalenei.

- D-le director. Mi-a făcut cu ochiul!
- Domnișoară, vă rog să părăsiți încăperea dacă nu doriți probleme.

Fața Magdei s-a înroșit. Devenea furioasă.

- Ne mai vedem noi. Ally Styx. a zis Magda și a ieșit din cameră trîntind ușa.

Dylan a ieșit din baie și a sărit pe pat lîngă mine.

- Ești perfectă, iubito. mi-a zîmbit și m-a luat în brațe după ce mi-a dat un scurt sărut pe obraz.

••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

Hey, minionilor... Îmi cer mii de scuze că nu am postat atît de mult. Treaba e că am fost la tabără, apoi am fost cam ocupată și nu am putut să postez. :(( Promit că curînd va fi un nou capitol. <3
Pa pa! V-pupat😇❤️

Un vampir greșitUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum