Love, Regan- TRADUSA

Capitolul 3

"Regan," a spus, de parca voia sa vada daca ii place numele. "Nu am mai intalnit o Regan pana acum."

Voiam sa ma relaxez dar era greu sub privirea lui intensa. La naiba, nu puteam nici macar sa formez niste cuvinte. In loc, stateam acolo ca o proasta, cu gura deschisa.

"Imi place de tine Regan," a spus delicat.

Pai asta e de bine.

Ochii lui nu i-au parasit pe ai mei. "Dar simt ca te fac sa te simti incomod."

Poate doar putin...

"Te fac sa te simti incomod?"

Am facut un pas mai departe de el- poate distanta ma ajuta sa spun ceva. "Putin," i-am spus sincera.

"De ce asta?"

Inainte sa pot sa ii raspund, usa de la baie s-a deschis. Amandoi ne-am intors si ne-am uitat la sora mea care a intrat cu o bautura in mana si geanta in cealalta. S-a uitat spre noi si s-a oprit deodata. "Ce naiba?" a spus incet, ochii ei trecand de la unul la altul.

Lincoln si-a dres vocea. "Stii Reese, ti-as putea spune ca asta nu e ceea ce pare dar nu cred ca ma vei crede."

Stai, o stia pe sora mea? "Pare ca vei primi ce vrei in  baie cu sora mea." a spus.

Lincoln s-a intors spre mine cu o privire uimita. A fost prima emotie reala pe care am vazut-o pe fata lui. S-a uitat de sus pana jos la mine si deodata realizarea l-a lovit. "Ok, asta chiar nu e ceea ce pare." a spus din nou.

"Eu doar imi spalam tricoul pentru-"

"Unde naiba ai fost? Jared a crezut ca ai plecat iar Donovan te-a cautat peste tot!" a exclamat.

M-am gandit la inceputul serii si am oftat...

O ora mai devreme

"Cred ca putem sa intram." am spus oftand.

Reese, Jackson si Donovan au intrat de 10 minute lasandu-ma pe mine si Jared intr-o liniste ciudata. Era un tip de treaba dar stiam ca prezenta mea il emotioneaza. Era dragut la inceput dar acum a devenit ciudat. "Esti sigura?" a intrebat.

Nu parea prea incantat sa fie aici- banuiesc ca eram in aceeasi barca. Paznicul de la intrare a asteptat pana am scos legitimatia veche a lui Reese. S-a uitat peste ea, ochii lui miscandu-se cand la imagine cand la mine.

"Aici erai scumpo!" o voce familiara m-a strigat.

Abia am apucat sa ma misc cand o mana si-a facut loc pe umarul meu si o pereche de buze umede mi-au sarutat urechea. Donovan a venit langa mine, ochii lui scanand paznicul.  "E vreo problema domnule? Iubita mea a iesit sa ia o gura de aer."

Paznicul i-a oferit o privire dezinteresata si ne-a facut semn sa intram. "Deci cat de ciudat a fost Jared?" a spus, strigand pentru a fi auzit peste muzica.

"Pe o scara de la 1 la 10, 10 fiind maximul, as spune 7." i-am spus razand.

Donovan a scuturat din cap. "Hai sa bagam niste alcool in el si poate numarul va scadea. Vii cu mine la bar?"

"Eu nu beau. Cred ca o sa merg sa o caut pe Reese."

Ochii mei au scanat barul intunecat dar sora mea nu se vedea nicaieri. "Cum asa?" a intrebat.

Am ridicat din umeri. "Doar nu o fac. Nu am luat niste decizii intelepte cand eram beata."

"Nu asta ar trebui sa se intample?"

Donovan se uita la mine de parca eram nebuna- majoritatea oamenilor se uitau asa cand le spuneam ca nu beau. Imi placea sa am control, si cu alcool nu erau sanse sa am. "Cred ca devin cam nebuna dupa ce beau." i-am spus.