Love, Regan- TRADUSA

Capitolul 5

Alarma a pornit la 7 fix. Ca de obicei, casa era intr-o liniste deplina. M-am ridicat din pat si am mers sa ma schimb in echipamentul de alergat fara sa ma gandesc o clipa la cei doi prieteni ai mei. Abia cand am scos un tricou pe care eu si Sabrina l-am facut, mi-am adus aminte de evenimentele din ziua trecuta. Stiam ca alergatul de dimineata ma va ajuta dar nimic nu putea repara dezastrul din viata mea.

Mi-am luat perechea favorita de adidasi, am pus bine telefonul in suportul de mana, mi-am bagat castile in urechi si am pornit. Chiar in spatele curtii noastre era un parc public. Cea mai mare parte din el era acoperit de padure, dar acum cativa ani am descoperit un traseu minunat de alergat.  Se impartea in diferite directii pe aproape 2 mile iar daca voiam sa alerg doar putin, puteam sa inconjor pur si simplu o suprafata mica. 

Am inceput sa alerg incet, cu pasi mici si usori. Cand am trecut de semnul primei mile, am marit viteza. Pentru mine, padurea era cel mai bun loc pentru alergat. Chiar daca pamantul e denivelat si nu de putine ori am cazut din cauza unui trunchi sau a unei crengi cazute, padurea e locul meu fericit. Ma facea sa nu vreau sa parasesc niciodata spatiul.

Cand am ajuns la lac, mintea imi era libera si pielea usor transpirata. Erau aproape 30 de grade si abia se facuse 7 si jumatate dimineata. Cu un zambet micut, mi-am asezat lucrurile pe jos, mi-am scos tricoul si pantalonii si am sarit in apa. Apa mi-a cuprins corpul ca un cocon racoros. M-am lasat sa ma scufund inainte sa ies la suprafata si sa iau o gura de aer. Soarele abia acum rasarea. Reflexii galbene si portocalii jucau pe suprafata apei.

Ziua de azi ar fi fost perfecta daca nu existau evenimentele din ziua precedenta.  Am incercat sa imi imaginez ca ma intorc la vechea mea casa si la sora mea. Sabrina si Preston nu se intalneau iar sora mea era aceeasi. Gandul m-a facut si fericita si trista in acelasi timp.

Am plutit in apa pentru cateva minute apoi m-am urcat pe mal si m-am intins pe iarba ca sa ma usuc. Cand lenjeria imi era aproape uscata, m-am imbracat inapoi si mi-am atasat suportul pe mana. Alergatul spre casa nu a fost la fel de placut. Stiam ca va trebui sa infrunt realitatea si nu-mi placea asta.

Macar atunci cand am ajuns acasa Miranda era treaza si facea cafea. 

Femeia mea favorita...

"Buna dimineata." a spus in timp ce eu am intrat si ma descheiam la sireturi.

Miranda era singura persoana din casa careia ii placea sa se trezeasca la fel de devreme ca mine. De obicei pregatea micul dejun sau cafeaua pana ma intorceam de la alergat. "Ai dormit bine?" a intrebat in timp ce eu beam un pahar cu apa.

Am aprobat scurt din cap inainte sa asez paharul jos si sa ma intind dupa cafea. "Esti bine?" a continuat.

"Excelent," i-am spus, sarcasmul simtindu-se in vocea mea.

Miranda s-a sprijinit de masa, parul ei negru lung atingand suprafata mesei. "Vrei sa vorbim despre asta?"

"As bodogani despre cum urasc ca cei mai buni prieteni sunt impreuna. Oh si cum am intalnit un tip foarte grozav dar care nu e de nasul meu."

Sprancenele ei s-au ridicat cand am mentionat baiatul. "De cand esti tu interesata de baieti?" a intrebat sarcastica.

"Am fost doar ocupata in ultimii cativa ani." am spus in apararea mea.

Miranda a ras. "Nu te-am auzit niciodata sa vorbesti despre baieti inainte. Dar cat despre Preston si Sabrina, as spune sa le acorzi niste timp. Poate lucrurile vor reveni la normal, cine stie?"

Lucrurile erau foarte departe de normal. Si ma indoiam ca vor reveni la normal prea curand. Daca Preston si Sabrina se placeau asa de mult precum spuneau, atunci aceasta situatie nu ajungea nicaieri. "Imi petrec aproape fiecare secunda din fiecare zi cu ei. Acum ce ma fac?"