Acceptase să aibă grijă de acel animal. Era doar curioasă să afle, într-un final, de ce se simte aşa... stânjenită când o ființă fără creier o privea.
Nu îi era frică de el, că poate va sări şi o va muşca sau ceva de genul ăsta. Doar se simțea ciudat.
Trecuseră 2 săptămâni de când primise dobermanul. Încă nu îi alesese un nume. Nu se deranjaze prea mult s-o facă.
Afară ningea. Era iarnă. Februarie mai exact.
Se uita plicitisită, ca deobicei, pe geam la fulgii mari şi albi care se aliniau frumos, delicat pe pământul rece, îmbrăcându-l într-o pătură pufoasă, albă.
Câinele stătea, cu botul pe labe, pe covorul din centrul camerei sale. Camile se întoarse cu privirea spre el. Era frumos - mereu a admirat patrupedul pentru frumusețea sa.
Se duse lângă, stând în fața câinelui, turceşte.
-Ar trebui să îți pun un nume, nu?
-Ar trebui.
-Pff... e prea greu, nu ştiu. Ai ceva idei?
-Chanyeol.
-Chanyeol? Cam lung... sigur e un nume de câine?
-Eu aşa mă numesc.
-Bine, fie, cum doreşti... Chanyeol.
Stai aşa. Ceva nu era în regulă.
Câinele a vorbit?
CITEȘTI
°weird°
Fanfiction》Uită-te la mine. Ştiu, e greu să schimbi ceva, să realizezi ceva ce poate pentru unii e imposibil, dar crede în tine. Eu ştiu că poți s-o faci.《 published: 25 july 2016 ended: ....
