°weird°

□Nouă□

Avea un zâmbet al dracului de frumos. Zâmbea cu gura până la urechi, în timp ce se uita în ochii săi.

Îl studia din nou. Toata fața i-o studie de sute de ori, în acea linişte asurzitoare ce se instalase între ei.

-Am ceva pe față sau ce? intrebă amuzat Chanyeol.

Camile nu îşi revenise încă din acel şoc puternic.

"Da, ai ceva pe față. Prea multă frumusețe." gândi ea.

Se simțea ciudat. Un sentiment necunoscut o acapara. Era fermecată de tipul acesta. Vocea lui era aşa groasă - nu se potrivea cu figura lui. Avea un chip aşa calm, liniştit, aşa senin...

Fata îşi plesneşte uşor palma de frunte şi oftă puternic. Toată situația devenise penibilă. Nu avea cum ca Chanyeol, câinele său să se fi... transformat. Nu avea logică. Magia nu exista, iar vorba de un fenomen al naturii... ugh.

-Deci... până la urmă eşti om sau câine? Camile începu să-şi revină din şoc.

-Amândouă.

-E imposibil.

-Nimic nu e imposibil.

Chanyeol luă o piatră şi o aruncă în fața sa. Zâmbi, din nou.

Camile îi privea fascinată zâmbetul. Era aşa de cald, un zâmbet pur.

Începea să se îndrăgostească de zâmbetul tipului.