°weird°

□Nouăsprezece□

"Will you still love me
When I'm no longer able to love you?"

-Ştii care e ideea? Nu vrei să mă ții departe de tine. Mă iubeşti al dracului de tare, dar nu accepți ideea că iubeşti un patruped.

-Pleacă, Chanyeol. Nu vreau să te mai văd. Te urăsc.

-Dar nici să mă pierzi nu vrei. Totul a devenit o mizerie, nu crezi?

Chanyeol se aşeză rânjind la masă.

Totul era un dezastru: apartamentul era mizerabil; starea lor era deplorabilă: a ei şi a lui Chanyeol. Nu ştia ce se întâmplă. Cum totul sfârşise în situația asta, dar simțea o ură inexplicabilă pentru Chanyeol. Îl voia departe.

Îi făcea scârba numai prezența lui aici, iar vocea lui... îi venea să verse.

-Spun sau nu adevărul, Camile?

•••

Cu un țipăt, tresări gâfâind puternic. Era toată trasnpirată, iar inima îi bătea nebuneşte.

Era încă noapte. Se uită în dreapta ei şi văzu un Chanyeol speriat, ținând-o puternic de mână.

-Ai visat urât, nu? o întrebă îngrijorat, dar calm şi îi sărută mână.

-Cât e ceasul?

-3 dimineața. Vrei apă, să mănânci ceva?

Camile refuză cu o mişcare a capului. Se gândea la acel vis. Era ciudat. Îşi muta privirea spre Chanyeol. Şi el se uita la ea. Brunetul avea o privire drăgăstoasă care o făcea să se topească. Îl iubea.

"Mă iubeşti al dracului de tare, dar nu accepți ideea că iubeşti un patruped."

Aceste cuvinte îi răsunau continuu în cap.

-Hai să ne culcăm. Vin-o aici.

Chanyeol o luă în brațe şi îşi ține dragostea strâns la pieptul său.