E.T.//Kim TaeHyung

He came

Mana mi-a alunecat pe laterala patului in timp ce privirea este fixata lenes pe peretele alb de langa mine.
Incerc sa dorm,incerc sa imi induc o stare de somnolenţă, insa cum as reusi?
Nu pot pur si simplu sa ma gandesc ca ar trebui sa adorm si prin ceva miracol...chiar sa o fac.

Inima imi bate ca nebuna,palmele imi transpira iar mintea mi se incetoseaza din cand in cand.

Parca sunt o caseta veche ce pierde banda in unele momente,parca sunt eu.
Simt ciudatul sentiment ca voi pati ceva curând, insa stiu ca este doar oboseala.

Sunt atat de obosita incat nici nu pot dormi.
Nici nu pot gandi limpede.
Ma simt al naibii...manipulata.
Zici ca ceva suprauman are grija de corpul meu ruginit si ranit.

Am putut auzi doar un sunet puternic venind de jos.

In momente ca astea imi doresc sa nu locuiesc singura,sa nu ma fii mutat din Busan si sa fiu invizibila.

Imi musc buza crapata si raman nemiscata in pat,dar nu pot sta.
Un sunet mult mai puternic se aude si sunt sigura ca un hot mi-a spart casa.

Macar de era mai subtil...

M-am ridicat cu greu din pat, mi-am sprijinit corpul de marginea patului si luat carjele ridicandu-ma pe picioare.

Am avut un accident de masina acum doua zile,din fericire doar un picior rupt,o tija metalica si doar o simpla trauma.

Soferul spune ca prin fata masinii a trecut ceva imens,noi ceilalţi spunem ca era beat.
Oricum are o placere aparte pentru alcool.

Deschid usa si pasesc afara din camera privind in jur. Liniste acum, dar nu pentru mult timp caci sunetul se aude din nou. Pare ca cineva se joaca cu farfuriile in bucatarie.
"-Oricine ar fi ,am carjele si nu mi-e teama sa iti rup botu'."
Spun destul de incet, insa in abisul noptii ,ecoul rasuna.
Cu greu cobor scariile ce ma conduceau catre o pata de lumină datorata prezentei lunii.

Imi croiesc drum spre bucatarie.
O silueta sprintena si golasa isi face prezenta in fata mea.
Lumina lunii ii face ochii sa licareasca in timp ce corpul ramane moale.
Pare asa ciudat.
Privirea sa este calda,dar rece in acelasi timp.
Se apropie usor ,iar cand face aceasta miscare, un sunet asemeni canteculucântecului de greiere isi face prezenta.

"-Cine esti tu?Si ce cauti aici? Gol? Sun la politie!"

Ameninţandu-l imi intorc spatele spre el mergand spre telefonul din sufragerie. Bratul sau imi prinde umarul si ma intoarce spre el privindu-ma.
Bratul sau e mult prea lung...De ce e gol?De ce e aici? Ce e defapt?

"-TaeHyung! Nu fac rau.Nava are nevoie de reparatii."

Vocea groasa,asemanatoare cu a unui barbat de varsta mijlocie ce si-a petrecut adolescenta fumand si consumand alcool imi mangaie timpanul.
E o voce placuta,atat de placuta inca nu am realizat ceea ce spune.

"-Poti repeta? Nu..am fost atenta."

Am si uitat ca nu il cunosc, ca este un strain, pur si simplu priveam capul si trupul ce se vedea doar pana la piept al baiatului.
"-Sunt TaeHyung,nu face rau. Am nevoie de ajutor, nava are nevoie de reparatii."

Inghit in sec. Nava?
"-Ce vrei sa spui ? Nava?"
Inima imi tresare cand se apropie mai mult de mine.
"-Nu te apropia! Ciudatule.."
Am auzit ceva ce parea a fi un suras asa ca ma dau in spate speriata.
Ajung sa trec prin toate starile,ajung sa ma simt ciudat.

Privirea sa ramane blocata si se apropie mai mult.
"-Nu fac rau, promis. Eu doar am venit cu ganduri bune. Uite."

Stiu doar ca in ochii sai s-au reflectat imagini de parca video proiectorul se afla in spatele meu.
O nava spatiala cum ai putea vedea doar in filmele SF de calitate,al carei invelis este distrus complet.

Am afirmat scurt.

"-Sunt Yuki. Deci sa inteleg ca esti extraterestu?"

Ma priveste ciudat si da din cap dezaprobator.

"-Tu esti extraterestu. Eu sunt un shiru."

Afirm scurt,doar nu ma cert cu nebunul. Cine stie de unde ies razele laser.