E.T.//Kim TaeHyung

He is good

Am adormit rapid,nu stiu cum am reusit sincer,insa prezenta sa mi-a dat o sigurantă ciudata.

Dimineaţa m-am trezit devreme,m-am lasat pe spate si lasat mainile pe fata cascand.

"-Ai terminat incarcarea?"
Vocea groasa de aseara revine si il privesc brusc pe cel ce mi-a provocat cele mai ciudate momente din viată.
Il privesc si pot spune ca il lumina puternica a soarelui arata mai frumos decat un zeu.
Chipul sau frumos structurat ,simetric,ochii negrii mat ce au totusi o licarire speciala sunt pozitionati simetric pe fata palida .
Obrajii sunt frumos sculptati cu gropite nu foarte proeminente,in colturile buzelor carnoase.
Nu este deloc felul in care ai descrie un extraterestu, este asemenator oamenilor. Poate doar mai frumos.
Afirm scurt si ma ridic miscandu-mi piciorul bun pe marginea patului.

"-Pot sa vad piciorul?"

Il privesc confuza,insa afirm scurt intinzandu-l in fata pe cel accidentat.
Se aseaza jos in fata mea, insa stiu ca nu va face nimic,doar e un ghips ca protectie.

Degetele sale lungi imi prind piciorul in timp ce cu cealaltă mana imi loveste usor ghipsul.
A fost o lovitura atat de scurta si fara putere incat nici nu as fi sesizat-o daca ochii nu imi erau atintiti asupra sa.
Ghipsul in schimb,a inceput sa crape usor in locul lovit,urmand sa fie dat jos cu iscusinţă de el.

"-Nu trebuie infasat,durerea nu trece. Calca si apoi spune-mi daca doare."

Pe mine ma durerea oricum si fara sa calc, iar el voia sa doara mai tare?
Ma conformez,sincer nu ca mi-ar fi teama, insa am o ciudata incredere in el.
Asta pentru ca depinde de mine,are nevoie de ajutorul meu sa revina acasa.
Ma ridic din pat si muscandu-mi buza pasesc . Cad pe podea cu lacrimi in ochii si ma las pe spate.
"-Doare ca naiba!" Scuip cuvintele printre dinti aproape tipand.
Bratele sale mari imi ridica corpul stil mireasa si ma priveste.

"-Stiu ce ajuta. Hai la nava."

Nu fac nimic doar sa imi las capul pe spate si sa continui sa lacrimez.
Doare.
Pasii sai sunt grapiti,mergand pe drumurile pietruite si pe carari de munte abrupt.

Durerea se diminueaza si il privesc din nou.

"-Nu iti este greu sa ma ridici?"

Privirea sa nu se lasa pe a mea,ci este fixata inainte . Pare concentrat.

"-Nu. Imi este usor. Aproape am ajuns."
Se misca rapid,mai rapid decat un campion mondial la alergari.
Ma lasa usor jos si privesc spre ceea ce ar trebui sa fie nava.

"-Mai intai,piciorul."
Spune si doar in privesc. Intra in mica masinarie de unde scoate o sticluţă cu un lichid vascos de culoarea argintului topit.
"-Ce e aia?"

El doar mi-o inmaneaza.
"-Pe pune pe rana,vindeca. Uite."
Mana sa face contact direct cu spatele meu lasandu-ma pe pamantul jilav in fund. Durerea revine.
Pe degete isi pune acel lichid si il intinde pe piciorul meu apoi ma priveste zambind.
"-Va fi bine."
Lichidul incepe sa dispara, fiind absorbit cu rapiditate de pielea mea.
La scurt timp durerea a disparut.
"-Acum calca."
Ma ridic rapid si cu teama pasesc pe piciorul ce ca prin minune nu mai durea.
"-Multumesc enorm,Tae!"
Il pleaca capul pe o parte.
"-Tae?Te rog,ajuta-ma cu nava acum."